Muzica sau … ?
Muzica. Un dar nemeritat, un drog, schimba notiunea de timp, naste emotii, manipuleaza sentimentul. Muzica, nu sunete. Lumea e plina de sunete: masini care trec pe strada, vociferari, usi si ferestre care scrasnesc, Gutza & Friends, caini latrand in spatele gardurilor. Adevarata muzica unde e? Nu se vinde bine. Nu e la moda. E impamantenita ideea ca e rusinos sa asculti “vechituri”. Trebuie sa mergi cu valul, doar n-ai sa ramai in urma. OK, perfect, dar ai nevoie de termen de comparatie. Permite-mi sa iti ofer cateva exemple de MUZICA, apoi du-te cu valul. Nu uita insa ca adevarata muzica atinge.
Recomand cu caldura:
Alanis Morrisette – Uninvited
http://www.youtube.com/watch?v=FjTB6EG3xGo
Elvis Presley – In the guetto
http://www.youtube.com/watch?v=_n3ebuL1cPA
Pavarotti – Caruso
http://www.youtube.com/watch?v=I8A61eY1Efg
Gentleman & The Far East Band – What she deserves
http://www.youtube.com/watch?v=1BIakLZPO4k
Within Temptation – Say my name
http://www.youtube.com/watch?v=WQn-hubiuqU
Sinead Lohan – What can never be
http://www.youtube.com/watch?v=hV1D7Pb8KHU
Bliss – wish you were here
http://www.youtube.com/watch?v=vFzybCqkSc8
Nu uita niciodata … ca nu stii destul … despre OM.
Legalizare – un alt subiect … fumat
Legalizare. Defapt vorbim despre legalizarea viciului. Este un subiect intortochiat cu argumente solide pro si contra. Daca vorbim despre libertate, libertatea ar trebui sa se manifeste pe toate planurile ori noi beneficiem la modul real de o libertate conditionata. O masura deloc absurda, avand in vedere ca libertatea in lipsa constiintei inseamna haos. OK, dar ce facem cu libertatea individului? Poate ca aleg sa ma injectez cu vopsea acrilica sau poate am un tabiet si nu ma pot ridica din pat daca nu bag un joint. Sau poate sunt femeie, vreau sa fac sex cat incape si observ ca mai scot si bani cu ocazia asta. Atata timp cat nu te afecteaza personal cu nimic, ce dracu faci tu in ograda mea? Pentru ca te afli la figurat in ograda mea si as putea dupa lege sa te impusc. Tot la figurat? Mai vedem. In foarte multe tari o fiinta umana aflata in stadiul de leguma, paralizie sau alt accident dramatic, trebuie sa isi ceara in instanta eutanasierea, lucru care in general nu este aprobat. Poftim? Eu, fiinta umana, rationala, decid pe considerente de boala ca viata pe care o traiesc nu mai este demna si trebuie sa imi rog la propriu moartea? Nu cumva asistam la o incalcare flagranta a liberului arbitru? Viciile de asemenea sunt in mod natural strict problema individului. Riscurile care decurg il privesc de asemenea numai pe individ. Sa nu fim naivi, nu vorbim despre libertati ci despre bani. Drogurile usoare aduc profit mult mai mare pe piata neagra decat daca ar fi legale. Cui? Deseori celor care le interzic. Niciodata nu au fost probleme cu consumul de tutun care UCIDE. Nici cu consumul de alcool care ucide in multe feluri. Cum ai putea interzice banilor sa iti intre in buzunare? Sa nu fiu inteles gresit, nu sunt pentru si nici contra legalizarii drogurilor usoare sau a prostitutiei. Pentru mine nu exista, sistemul meu de valori le exclude oricum. Eu vorbesc despre ipocrizie la cel mai inalt nivel. Nu poti sa mori oricum, cand si cum doresti, ai datoria sa iti cumperi moartea. Banii tai, vor genera apoi, mai multa moarte, mai multi bani, hopa, e un cerc? Ce frumos se invarte!
Putreziciune
Exista batrani insuportabili. Chiar exista. Scoateti-va din cap imaginea bunicutului blajin cititor de povesti. Oamenii despre care va vorbesc au trait cu inimile putrede si asa se vor sfarsi. La ultimul loc de munca, aceste reminescente ma vizitau atat de des incat am reusit sa-i incadrez intr-un profil. Fosti oameni importanti, cu functii in PCR-ul de demult, turnatori, au fost redusi la niste uscaturi in perfuzii din care a ramas doar ciripitul si mania grandorii. Se rastesc neputinciosi, incearca sa fie importanti, vorbesc despre trecutul propriu la superlativ, totul amuzant sub lupa Celui de Sus, inutil pentru ei. Punctul culminant este mereu trosnetul pamantului pe capacul sicriului si nu vreo reverenta. Stimabile relicve, respectul tinerelor generatii nu il impune doar varsta, se mai si castiga. Atunci cand porti in spate ani de prosperitate cladita pe cadavre si lacrimi, nu mai esti un batran al nostru ci un putregai social. De ce, putregaiule social, vrei sa ne pacalesti adoptand vechea postura? Nu mai tine, esti praf, te scuipi singur la cumpana dintre lumi si nu ne starnesti nici mila, poate doar rasul. Dupa oricare dintre teorii, cea mai buna solutie acum pentru tine e non existenta. Dar inca nu. Te tarasti incruntat ca o fecala vie, tragand ultima gura de aer din amintiri. Daca inca nu te bantuie chipurile celor pe care i-ai distrus, cu siguranta te bantuie disparitia subita a fostului statut. Dai din coate in tramvai, imbrancesti pentru LOCUL TAU pe scaun, sudui. Domnule, esti un cacat si… nimanui nu-i pasa.
Noapte neagra si pagana…ia-ma de mana
Noapte, o noapte de vara al carei miros mi-l amintesc inca. Ora e tarzie si ma plictisesc acasa pe internet, in fata unui pahar de suc, fara sa bag in seama telefonul care suna…suna…suna. Raspund. E ea, se plictiseste la fel ca si mine, e singura acasa si ma cheama la film. Sa fim seriosi ! Film, dooh. Bine, dar, are o relatie. Si ce daca ? Au fost ultimele ganduri inainte de a disparea in noapte. Locuieste la mama dracului, dar pe drum am timp sa ma gandesc. In ziua in care am cunoscut-o ne-am si iubit animalic pe covor. Iubit e impropriu spus, dar parca n-as folosi celalalt termen. E putin ciudata, dar are un zambet absolut dulce. Oare e mai mult decat atractie? Neaaah ! Nu are voie,nu are cum, doar mi-am jurat. Si iata-ma din nou la usa ei. Imi deschide, ma saruta, parul ei miroase a balsam. Si pielea ei are acelasi miros de vulgar, de dorinta, dar sa nu devenim soft. “Fute-o ! Arunc-o pe pat! Fa-o sa te iubeasca !” imi urla gandul in ureche. La naiba, de ce as fi vrut sa ma iubeasca? Doar are pe cineva oricum. Cumva am inceput eu sa o iubesc? Vreau doar o senzatie egoista de putere? Nu conteaza, irelevant, e intinsa pe canapea si ma trage deasupra ei, goala. Zgarie, musca, eu am grija sa nu-i las semne. Noaptea se schimba, nu mai e albastra, e multicolora, se contopeste cu gemetele ei. Apoi plange, isi intelege vina si plange brusc, un plans calm, mocnit, resemnat. Ma simt si plec. Simt rece briceagul din buzunar, in final nimeni nu e cu adevarat demn de incredere. Usa scartaie, trosneste, o las acolo plangand. Ma va mai cauta, a mai facut-o. Iar eu voi mai raspunde la telefon. Pentru ca suntem oameni, pentru ca gresala ne devine adesea viciu, dulce otrava. Peste ani…nu imi dau seama daca ea s-a clintit vreun pas. Pentru mine, e tot acolo, in acel loc rece si gol, captiva in sufletul ei si uneori, doar uneori cand noaptea mi se pare calda si albastra, o primesc in gandul meu.
Altfel
Ei se recunosc dintr-o privire, stiu ca sunt altfel, diferiti, blestemati sa traiasca departe de cer. Ei pot fi binele, raul sau ambele la un loc si nu va conta niciodata pentru ca ei nu pot face diferenta intre bine si rau. Sunt calatori care viseaza la cer si cauta sa se ridice uneori dintre oameni chiar si fara aripile lor pierdute. Ei nu au reguli, ei nu cred in nimic din ce e al oamenilor, ei doar simt. Si cand simt sufletele lor devin ca valurile oceanului maturate de furtuna sub un cer demonizat. In ochii lor se vad flacari si gheata si povesti ale unui timp mult prea indepartat. N-ai sa-i intelegi. N-ai sa-i schimbi. Vor trece pe langa tine, prin tine, pe deasupra ta si vei plange plecarea lor fara sa-i fi atins vreodata, pentru ca ramane in aer ceea ce simt ei, iubire…sau ura. Ei sunt pasagerii acestei lumi, sunt cei care dau forma sentimentului, sunt sufletele alese si poarta in ei valori care deseori devin praf de stele odata cu ei si raman nedescoperite. Dupa ce ai recunoaste un inger intr-o multime de oameni?







































