eu… prin ochii vostri
Cred ca a venit momentul sa ne simtim ca in Scoala Generala pentru cateva momente. Suntem la clipa dintre ani. Toti cei care ma cunosc sunt rugati sa ia cu maxima seriozitate acest post. Astept cateva randuri din partea fiecaruia si subiectul sunt EU. Nu ma intereseaza atat de mult sa mi se insire calitati cat defecte. Acest post va ramane ultimul pana cand numarul de commenturi ma va satisface. Ma astept sa fiti obiectivi, sa cantariti bine situatiile in care m-ati cunoscut, sa cantariti bine situatiile in care am fost sau nu aproape, sa fiti judecatori obiectivi. START !
(1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...Vodka
http://www.youtube.com/watch?v=n4jMzKxYB74
E fum in club, foarte mult fum. Si prea multa miscare si parca prea mult zgomot, desi prietenilor mei pare sa le placa. Mai vine un pahar. Nu stiu de unde naiba tot apar paharele pentru ca portofelul e gol demult dar mereu se gaseste un om de bine. Il aud in spatele meu pe zvapaiat imitandu-mi in ureche nu stiu ce mafiot din nu stiu ce film: “Say another word and this shit is over !” Zambesc, ce dracu sa fac. “Unde pula mea te uiti, la ce te uiti?” “A, nu, la nimic, hai sa ciocnim, noroc!” Imi intinde o tigara si isi continua rolul: “Take another motherfucking cigar!”. Nu am sa inteleg niciodata unde reuseste sa intre atata fum. Cel mai pirpiriu Mos Craciun pe care l-am vazut vreodata apare printre mese incercand probabil sa fie amuzant. De-as avea un AK47. In mod normal m-as multumi cu o sulitza dar sunt beat si n-as vrea sa dau pe langa. O hoarda de oameni care par veseli si tampi in acelasi timp tzopaie haotic in fatza mea. “Cand dracu v-ati nascut? Chiar nu va lipseste absolut nimic? Hai oameni buni, gasiti ceva si stati dracului jos, beti un pahar de vodka.” Nimic, gandul se izbeste de pereti si vine inapoi ca un boomerang…POK ! I-am judecat gresit pe cei din trecut, pe recidivisti, pe paria, pe amicii fratiorului Dani, pe cei care stateau pironiti ore in sir in fatza paharelor incercand sa domine o tabla de sah intr-un birt comunist mancat de igrasie. Cred ca stiu acum ce era in mintea lor cand se uitau la mine: “Pustiule, tie chiar nu iti lipseste nimic? Nu gasesti absolut nimic care sa-ti lipseasca?” Ce naiba sa imi lipseasca, aveam 17 ani. Mai primesc o tigara. Ce naiba facem, ne jucam de-a circuitul mic in natura? OK, sa ne jucam atunci. Sa fie Absinth. Lichidul mentolat aluneca pe gat in jos facandu-si drum pe unde vrea el. S-a oprit muzica. S-au oprit si ei, toti, se misca incet, foarte incet, ca si cum in sfarsit si-ar fi amintit fiecare cate ceva. Iar candelabrul… candelabrul se invarte ca un pendul in cerc si o voce slaba, intoxicata de nicotina, ragusita de alcool imi deranjeaza starea: “Man, take another motherfucking cigar!”
(1 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...“This Can’T Be Everything”
Cand, vreodata, de cand planeta asta se invarte in jurul axei sale, ceva s-a oprit intr-un punct? Never. Si intr-adevar deseori imi spun in diferite situatii ca “nu se poate ca asta sa fi fost tot si gata”. E ciudat, sentimentul trebuie sa fie asemanator cu ultimele minute de viata. “Nu am facut destule” sau “Trebuia sa fie altfel” sau “Nu am incercat suficient” etc. In astfel de momente flash-ul care te loveste in creier e violent si iti vibreaza in fiecare neuron: “ok, dar astea NU SUNT ultimele minute ale mortii tale”. Ah, nu sunt? FUCK, auzi mah ca nu erau astea ! Incotro ? Incotroooo… o directie, repede…zbuciumatule si zmucitule… o directie..4 puncte cardinale…cat de greu poate sa fie? Stai, hooooo !!! Aprinde-ti o tigara, respira, ia un loc, trage in piept, numara incet pana la 10, uita-te in jur. Uita-te bine in jur ca si cum ar fi ultimele minute ale vietii tale chiar daca nu sunt. Uita-te la soare, la cerul albastru, la nori, la flori, miroase aerul, ca si cum ar fi ultimele tale minute de viatza, chiar daca nu sunt. Aminteste-ti priviri, chipuri dragi, intamplari, retraieste-le in minte cu emotiile din trecut, trage alt fum, asculta… fredoneaza melodia preferata.. lasa norii sa curga pe cer, respira, vibreaza, simte. Acum… ai patru puncte cardinale, patru zari, patru departari, alege o directie si paseste usor, s-ar putea sa fie ultimele minute ale vietii tale !
(1 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...Insomnia
Nu pot sa dorm. Sunt bolnav, lucrez in tura de noapte azi si ar trebui sa ma odihnesc, dar nu pot. Nu ca ar conta, am sa dorm acolo, ca de obicei, ca romanul tipic, ghemuit in vreun colt pe trei scaune dupa ce mi-am umplut plamanii pana la refuz de nicotina. Asta daca nu ma va enerva vreo criza de tuse. In aceste conditii, uneori ma mai intreb pentru ce imi mai beau pastilele… pai, nu stiu, pentru ca sunt acolo, puse de maini batrane pentru care nu e egal. A venit prima zapada si-i simt raceala in oase. Azi era Craciunul ? Aaa… da mah…era Craciunul… imi sopteste parca o voce de copil din trecut pentru care acest cuvant insemna mult, mult mai mult. Aburul din cana de ceai fierbinte ma trimite in trecut, unde puteam sa dorm. Si cu durerea asta idioata din piept ce-i? Si cu inceputul de tuse? Prost ambalaj mi-a fost repartizat, prea multe pastile..prea multe ceaiuri. E Craciunul, se presupune ca as putea sa-mi fac cadou macar un pachet de tigari, mie, plamanilor mei dar si preaminunatului virus care s-a gandit ca as putea fi o gazda buna. Ei bine, uite ca nu ! E putin cam prea mult, totul e putin cam prea mult, doar nicotina e putin cam…prea putina si cum spunem noi acolo la call center… “hold the line”. Daca e sa trag undeva o linie si sa fac o suma, am un job si un program, ca oricare robotel cuminte, am o pseudo-viata, o pseudo-casa, o pseudo-masina, futui…chiar totul e pseudo ? Kkt…cam da. Bun …si in conditiile astea? Mai multa nicotina? Nu, ca mai da dracu sa ma uit pe pachet si sa scrie si acolo undeva, pseudo-nicotina. Fuck… mamiiii…sunt in matrix ! … dati careva restart, va rog, vreau sa dorm !!!
(1 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...Rudolf ne priveste cu infinita mila
In prag de Sarbatori vedem inca batrani plangand in frig pe strazi, vagabondand cu povestile unor vieti chinuite imprimate pe retina. Vedem copii zdrentarosi care se bucura nefiresc atunci cand o mana straina le intinde o bomboana. Ei sunt oglinda sufletelor noastre, ei sunt intruparea ignorantei noastre, a celor care alergam inebuniti in piete dupa brazi, stabilindu-ne astfel prioritati nefiresti. Vorbim totusi despre bunatate si magia iernii ca niste cunoscatori. Suntem cezari privind sec in arena. Nu suntem sfinti, nu mai avem nimic sfant in noi, ne alimentam doar cu iluzia ca un cerebel mai dezvoltat ne deosebeste de animale. Doar uneori dragii mei, doar uneori.
(1 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...