Iarna pe pulitza

Ninge la Timisoara. Ninge trist, umed, usor scarbos, la doua zile dupa acel post in care suduiam Mama Natura, planeta si incalzirea globala. Nerecunoscator ma tarasc azi prin nametzi. Zapada ma trimite in cele mai umbrite zone ale mintii mele, e ca un prieten bun care imi tropaie cu bocancii pe cap, ca o bucatareasa de la gradinita care imi indeasa ranjind mancarea pe gat. Privesc sardelele din jurul meu din autobuz. Sunt ninsi si ei. Si zapada alba si pufoasa de pe trotuar transformandu-se incet in ceva la fel de rece dar umed, cenusiu si murdar, asa numita “fleashca”, ma duce cu gandul la bebelusul care devine om. Oare si acest proces face parte din marele fractal? Ar fi crunt, s-ar impune transformarea neconditionata a sacrului de orice fel in profan. Nu vreau sa ajung la o astfel de concluzie. Greutatea ei ar fi prea mare. Lasa sa ninga. Sa ninga mult, alb, curat, peste mizerie, peste fractal. La buna vedere !

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ... Loading ...

Executorilor judecatoresti de pretutindeni

Executorul judecatoresc sau omul-fecala. Doodie man,de la www.doodie.com, el este protagonistul acestui post. Organul, mana lunga a legii, cel care VREA si POATE sa calce pe suferinta celor slabi. Imbratisez postul Acasa TV pentru ca ne pune in fata ochilor aceste cazuri, nu dezinteresat, dar o face. Bravo ! Acum, sa nu deviem de la subiect. Nu am suficient scuipat verde cu muci pentru a-mi exprima scarba, dezgustul, greata, pentru aceste putreziciuni bipede. Am vazut cadre cu batrani garboviti carand cu resemnare lucruri din propria casa, care peste noapte nu mai era a lor, am vazut un copil scos in strada fara nici o explicatie, cu raceala, am vazut mizeria din ochii lipsiti de cristalin ai unor reptile la costum. Societatea in care ne taram zilele devine o voma. Noi devenim o voma comitand cel mai grav pacat al budismului, ignoranta. Suntem vinovati pentru ochii nostri inchisi. Aici nu ratiunea si logica au relevanta ci legea universala. Poti deci sa nu te simti vinovat, dar esti, hahaha. Soarta, poti sa te dai cu curul de pamant, ignoranta te va costa. Domnilor executori judecatoresti, sunteti fruntasii armatei de lepre ordinare care secatuiesc sufletele umane de substanta. Sunteti la o lungime de pula de furia noastra domnilor, a celor care va privim in intuneric, pasind agale pe alei in drum spre casa. Paradoxal, un executor judecatoresc, dupa o zi de lucru, MERGE ACASA! Domnilor, nu meritati morminte si nici inmormantare, sunteti doar parte dintr-o plaga care ne inghite lumea. Aveti oglinzi in case? Sper ca nu. Mie mi-ar fi scarba.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ... Loading ...

Dor de mai bine

Imi e dor de o betie ca lumea, acel gen de betie care te transforma in maimuta. Uneori ma intreb daca nu cumva betia e un pretext pentru a face lucrurile pe care ni le dorim fara a fi judecati. Sa luam drept exemplu o d-ra care treaza fiind accepta invitatia a 5 baieti de a se cunoaste mai bine. Mentalitatile inciudate si invidioase ar urla din fundul plamanilor: “CURVAAA “! Acelasi caz insa cu d-ra putin trasa in poza si cu baietii putin imbujorati de alcool, pune mica noastra ecumenica adunare sub umbrela circumstantelor atenuante si o transforma pe d-ra in victima derbedeilor hulpavi. Se pot termina rezervele de petrol, e ok, putem ramane fara electricitate, ok, revenim la lumanari, dar ce ne-am face fara alcool, bun prieten si apanaj al adevaratei noastre personalitati? Oricat de multe ar fi regulile, oricat de puritana ar deveni societatea la un moment dat, fiinta umana va gasi mereu o cale sa fie libera si naturala. Beneficiile betiei nu se termina ci abia incep aici. Ce poate fi mai frumos decat sa te intinzi incaltat in pat dupa o noapte grea de halbere, dupa ce in prealabil ai ajuns acasa ghidandu-te dupa Steaua Polara? Ce poate fi mai sublim decat sa te simti supus unei forte de 4G in propriul pat si cu spume la gura sa te tarasti pana la baie intr-o ultima incercare de a vomita totul, pastrandu-ti constiinta treaza pentru a nu te ineca in WC. Raman de asemenea pe viata in memorie momentele in care ametit fiind simti dorinta arzatoare de a scuipa undeva pe trotuar si reusesti de fiecare data sa te scuipi pe tine, ca intr-un spectacol sadic al zeilor care te tin razand sub lupa lor. Toate valorile se schimba. Persoanele de sex opus devin subit fiinte minunate si goale in fatza ochilor tai tulburi si confuzi. Secunda devine minut, apoi dispare din sistemul tau de valori. Esti muci, esti fericit !

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ... Loading ...

Intru gloria neamului

Sunt fericitul cetatean al unei lumi magice. Un loc rupt din Triunghiul Bermudelor, invaluit intr-un nor mistic. Se numeste Romania. Aici paradoxul este la el acasa, personificat intr-un penis cu dinti ascutiti, cu ochii mici, rai, incruntati. Sub guvernarea regelui Paradox, batran fiind, poti ajunge la inchisoare pentru ca ai indraznit sa scoti din pamant cativa tarusi infipti abuziv pe propriul tau teren, in conditiile in care adevaratii hoti isi disputa dreptul de la o viata lipsita de griji la mai multe vieti lipsite de griji. In magica Romania poti, batran fiind evident, sa sfarsesti in spital fara sa te fi consultat vreun doctor, doar pentru ca nu ai avut stimulentul necesar in buzunar pentru a inmuia, ca sa spun asa, sufletele gaunoase de sub halatele albe. Iata un loc vrajit in care daca ai un Ferrari poti ucide un om pe trotuar si sa scapi basma curata, iar cei cu portofelul gros iti pot urma exemplul pe Litoral caci precedentul exista si da speranta. Ma intreb cu care deget divin a fost binecuvantat acest taram in care omul de rand se complace in a privi in directia care-i este aratata de catre minunatele mijloace de dezinformare si dresaj. Moment propice pentru a mai face o magarie unde nu priveste nimeni. Iata un loc in care copii mor maltratati de persoanele in grija carora au fost incredintati, sau sunt supusi unor abuzuri cu iz belgian. Aduce a Wonderland, dar Alice e o curva flamanda si ordinara care umple spatiul de emisie pe la TV sub masca unor personaje nule ca fiinte. Iar iepurele alb nu-l vad pe nicaieri si cred ca el se ascunde cu ochii rosii sub basca de marinar. Privesc haosul ca stare naturala, planand in aer si capatand incet, tacit, forma normalului. Valorile sunt luate in deradere si anihilate astfel asa cum orice adevar ridiculizat in masa e initial evitat ca subiect, apoi ingropat si uitat. Intr-un loc atat de magic, o bagheta fermecata ar putea trezi constiinta, insa bagheta se vinde in leasing, iar eu ca om de rand, nu mi-o voi putea permite niciodata.

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ... Loading ...

Franturi paranoide

Iata-ma in tricou in luna ianuarie. Acum ceva vreme, cand eram si eu mai junior,pe vremea asta rostogoleam bulgari de zapada si construiam acele creaturi hidoase numite oameni de zapada. Curand ne vom intreba ce e zapada. As vrea sa va povestesc in detaliu despre cum vom arde ca soarecii, dar e deja plin internetul de filme pe tema asta. Ne preocupam? Sigur, ar fi un act idiot sa putem face ceva si sa nu o facem, dar asta tine din punctul meu de vedere de educarea maselor. Puterea de a face ceva, orice, sta in mase. Si cred ca doar masele cu toate nevoile primare acoperite pot fi educate intr-un sens, oricare ar fi el. In momentul in care ma zbat pentru o paine, ziua de maine e nesigura, nu ma vad renuntand la tabieturile mele nocive pentru Pamant. Raman preocupat de paine. E situatia majoritatii. Si atata timp cat eu sunt constrans prin slujba mea ca pentru paine sa otravesc incet planeta, ma vad nevoit sa supravietuiesc astazi. Ma tem ca in lupta gigantilor va triumfa in final soarele. Soarele cu dinti. Care va praji miliardarul alaturi de boschetar. Pentru ca este evident, planeta fierbe. Simt ca in prima faza se va dezvolta industria costumelor de scafandru, pentru ca totul sa culmineze in final cu o gigantica ciorba, rea la gust. Asta daca nu altceva neprevazut ne va scapa de urgia alergaturii dupa averi pe Pamant. Oare are sens sa ne preocupam? Intreb doar. Nu cumva vedem doar conturul unei talpi de bocanc si ne scapa din vedere uriasul lui posesor, lumea lui complexa, nemarginitul? Suntem mici. Nu suntem mari. Nu suntem importanti. Nu ne va duce nimeni dorul. Tu te simti important? Fa-ti rost de un costum de azbest!

1 Star2 Stars3 Stars4 Stars5 Stars (1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ... Loading ...

« Previous Entries