Letter
In continuare nu cred in coincidente. Mereu am crezut in semnele invizibile pentru cei din jurul meu. In ultimele saptamani sunt haituit de ingeri de toate formele si marimile. Dau de ei peste tot, ma haituiesc, urla la mine din postere, de pe pereti, de pe net si din magazine. Le-am explicat nenorocitilor ca sunt la fel, ei insista ca am devenit demonic. Daca ar avea dreptate ar fi clar vina lor, erau la birt cand aveam nevoie de falfaiala lor. Dar se inseala. Cum naiba sa le explici ceva complicat unora pentru care eternitatea e ceva pufos si alb si nu e cocaina. Da, ma tin de cuvant, am promis, nu am uitat, dar nu e ziua potrivita. Si da, nu adorm usor. Si da, zambesc cand ma gandesc. Si nu..nu-i asa. Stimabili cititori, nu va rupeti neuronii cu acest post. E diferit. E pentru ingeri.
(No Ratings Yet)
Loading ...Secretul gustului
Mereu am apreciat sandwichurile astora cu capul mare. Stii tu, aia care in clasele mici nu scoteau nasul din carte si erau tintele tuturor rautatilor celorlalti colegi cu note normale in catalog. Oamenii astia pe care-i alergam pe coridoare au crescut si am ajuns colegi de birou si iata ca inca au la ei sandwichuri delicioase. Tocmai savurez unul si imi amintesc de vremuri in care le cotrobaiam in ghiozdane si le mancam mancarea sub ochii inlacrimati. Furam si de la cei cu note mici dar ei nu aveau sandwichuri bune, ca si cum in ele se reflectau ei insisi sau familiile lor dezorganizate, iar celelalte, cu felii taiate de maini educate, intelectuale, erau atat de diferite, ordonate, curate. Ce sandwich delicios !
(No Ratings Yet) Loading ...Atrocix
Cand am vazut filmul in care asa zisii vrajitori din Kenya sunt arsi de vii, scarba mea deja prezenta pentru raul din om a devenit nemasurata. Am realizat cu cata usurinta i-as fi putut tortura la randul meu pe tortionari, lent, metodic, sistematic, zambind ca intr-un film prost si mut. Rezulta ca nu sunt cu nimic mai bun atunci cand sunt ferm convins de cauza mea. Si totusi, iata cum acolo unde omul nu s-a putut desprinde in gesturi de stramosul sau, atrocitatea a marcat istoria. Egoist incep sa ma gandesc ca subspeciile care isi chinuie semenii trebuiesc eliminate urgent de pe aceasta planeta. Nu avem timp pentru astfel de mizerii. Dar cu siguranta doar slobozirea dumnezeiasca a unei ploi de foc ar putea curata alaturi de micile gunoaie si marile putregaiuri mondiale intinse pe continente.
(No Ratings Yet) Loading ...Snowflakes Story
Odata demult am vazut in Piata Unirii un batranel care canta superb la vioara. Era garbovit, sarac si cu hainele prafuite si pentru ca imi doream ca el sa nu moara niciodata, i-am facut o fotografie. Si l-am pastrat viu, pentru ca daca acum el azi nu mai este, o parte din el a ramas aici. Uneori… vrem ca unii oameni sa nu moara niciodata. Asa a aparut si povestea …
* * * * *
Pasii strainului lasau urme adanci in zapada, vegheati printre crengile contorsionate de lumina sinistra, palida, rece, a lunii. Ratacea calm prin padure, urmand poteca acoperita de zapada, cu fata brazdata de sute de ace de gheata aruncate de viscol. Era un tip slab, cu o privire grava, misterioasa, sfredelitoare. Purta haine peticite, largi, pe care le tara prin zapada imaculata, printre umbrele copacilor , spre o destinatie necunoscuta. Nu pare deranjat de trosnetele lemnelor inghetate, nici de umbrele miscatoare ale crengilor incovoiate. E adancit intr-un gand profund, ca o transa, in timp ce pasii il duc mai departe, spre luminita de la orizont care incepe sa licareasca firav. Minutele trec, curg, striga, iar el nu aude decat scartaitul omatului sub talpile bocancilor. Lumina devine mai clara, creste, se inmulteste, dand la iveala o carare strajuite de faclii aprinse. Pe marginea cararii pare a fi un han vechi din lemn, ascuns intre brazii ninsi, luminat de flacarile portocalii care topisera zapada din jurul facliilor. Strainul trage usa din lemn si balamalele scartaie ruginite. Rasuflarea lui poarta in ea viscolul iernii. Inauntru, in penumbra, asezati pe scaune din trunchiuri de stejar,imbujorati de bere si vin, mesenii privesc tacuti ciudata aparitie. Tanarul purta in el ceva infiorator, sinistru, ceva ce facea cainii legati sa traga lanturile din pamant latrand fara incetare. Cauta cel mai intunecat colt si se indreapta spre el cu pasi calmi, ignorand hangiul serviabil de la tejghea. E asteptat. O pereche de ochi negri il priveste pe sub borurile uriase ale palariei prafuite.
- Ce ai invatat de la ei?
- Ca-i judeci prea aspru. Ca florile nu trebuie taiate. Ca banalul rasarit poate fi minunat. Ca nu e niciodata prea frig daca ei nu-i e prea frig sa stea langa tine. Ca poti spune totul fara sa spui nimic. Ca nu exista vindecare pentru astfel de rani si ca un zambet te poate face sa dispretuiesti Paradisul… nu ai intelege niciodata.. Nu-i mai cunosti !
- Le cunosc sufletele putrede si mincinoase de pe vremea cand tu luai forma din durere. Nici macar nu aveai o forma. Uita. Ai ales pe cineva?
- Da, insa …
- CE ?!
- Nu era “cineva”. Era… eu. Era jumatate din ceea ce odata.. Si atunci mi-am amintit cine esti TU. Si ce ai facut, acum atatea mii de ani…
-Nu incerca sa intelegi ce fac eu. Eu nu sunt opusul iubirii ci lipsa ei. Nu ma judeca, judeca-i pe ei, eu te cunosc, tu nu ma poti cunoaste niciodata, asa cum ei nu te pot cunoaste pe tine. Cineva trebuie sa taie florile!
- Voi invata sa te ucid… cu dragoste. Am tot timpul din lume. Ea pentru o clipa si-a amintit. Te transformi in nimic. Nu te poti impotrivi destinului, nici chiar tu.. Nici tu.. . .. Tu..
S-a trezit pe pamant. In jurul sau, sub razele soarelui, primii ghiocei apareau timid din zapada topita. Nu va mai rupe niciodata o floare. Se ridica, se scutura de pamant si porneste din nou la drum ,fara destinatie, cu doi ingeri zburand imprimati pe retina ochilor caprui.
(No Ratings Yet) Loading ...Vine momentul zero :)
E prima zi superba din martie si prima in care pentru o secunda indraznesc sa ma simt viu. Marte e planeta zodiei mele, macar atata lucru datorez. Odata cu soarele, am curajul sa trasez acea linie pe nisip si sa scriu un 0. De maine e o zi diferita. De maine as putea sa-mi iau rucsacul si primul avion spre PhiPhiLeh dar ar fi strigator la cer sa plec singur. De maine as putea rataci prin Europa experimentand din nou senzatia de nesiguranta. De maine i-as putea uita pe toti. Ma rog… aproape toti. De maine as putea sa-mi fac un tatuaj pe care mi-l doresc de mult. Dar nu inainte de a mai pune cateva X-uri pe bucket list. Apoi, daca acestea nu vor atrage asupra mea cateva lopeti de pamant,ti-as spune Soare sa ma asiguri ca nu dispari in urmatoarele 6 luni. Si asa, s-ar putea sa gasesc energia sa te caut si la anul.
P.S. trebuie sa vezi filmul ” 7 pounds “, neaparat
(No Ratings Yet) Loading ...