Letter
In continuare nu cred in coincidente. Mereu am crezut in semnele invizibile pentru cei din jurul meu. In ultimele saptamani sunt haituit de ingeri de toate formele si marimile. Dau de ei peste tot, ma haituiesc, urla la mine din postere, de pe pereti, de pe net si din magazine. Le-am explicat nenorocitilor ca sunt la fel, ei insista ca am devenit demonic. Daca ar avea dreptate ar fi clar vina lor, erau la birt cand aveam nevoie de falfaiala lor. Dar se inseala. Cum naiba sa le explici ceva complicat unora pentru care eternitatea e ceva pufos si alb si nu e cocaina. Da, ma tin de cuvant, am promis, nu am uitat, dar nu e ziua potrivita. Si da, nu adorm usor. Si da, zambesc cand ma gandesc. Si nu..nu-i asa. Stimabili cititori, nu va rupeti neuronii cu acest post. E diferit. E pentru ingeri.
Secretul gustului
Mereu am apreciat sandwichurile astora cu capul mare. Stii tu, aia care in clasele mici nu scoteau nasul din carte si erau tintele tuturor rautatilor celorlalti colegi cu note normale in catalog. Oamenii astia pe care-i alergam pe coridoare au crescut si am ajuns colegi de birou si iata ca inca au la ei sandwichuri delicioase. Tocmai savurez unul si imi amintesc de vremuri in care le cotrobaiam in ghiozdane si le mancam mancarea sub ochii inlacrimati. Furam si de la cei cu note mici dar ei nu aveau sandwichuri bune, ca si cum in ele se reflectau ei insisi sau familiile lor dezorganizate, iar celelalte, cu felii taiate de maini educate, intelectuale, erau atat de diferite, ordonate, curate. Ce sandwich delicios !




































