Ploaia
Imi place ploaia la fel de mult azi. Ma implineste, ma bucura, ma intelege. E tot ce nu e un om. Mi-am dat seama de asta ieri, cand m-a prins o ploaie torentiala in tricou. Blugii mei murdari si uzi au inceput sa puta. Am ingrozit probabil un autobuz intreg. Eram leoarca si emanam un miros de ranced. Dar eram implinit, ploua, de cand nu am mai stat in ploaie. Spunea cineva acum o vreme ca cele trei aspecte esentiale ale vietii sunt hainele cu care te imbraci, masina din care cobori si parfumul cu care te dai. Ok, foarte bine, dar in pula mea, daca pe mine ma face mai fericit sa put in ploaie, unde e problema? Ah, ca n-o sa ma felicite nimeni. Pai ma fut in respectul lor. “Iuda, sarutarea ta e tradatoare” spunea cineva resemnat. Prea multi iuzi, prea multi arginti, prea multa mizerie, prea putine ploi.
Depersonalizare
M-am gandit deseori la evolutia speciei noastre. Imi este dificil sa gasesc in natura un exemplu mai patetic. Constatarea mea este ca suntem curve. Prinsi ca intr-un cleste intre egoism si regulile societatii. Desigur, regulile se schimba o data cu suta de ani. Dar nu putin, radical. Voi da un exemplu caci risc sa nu ma fac inteles. Anul 1900. Felatia e condamnata de societate si devine subiect tabu. Femeile se simt toate nedreptatite, dar incep sa se imparta in doua tabere. Cele care aproba societatea de ochii lumii, cu un mare gol in suflet si se conformeaza si cele care aproba societatea de ochii lumii dar practica felatia acolo unde ochii indiscreti nu pot patrunde. Cine e mai curva? Cine greseste mai putin? Unde este al treilea grup, care spune: “gresiti toti, va negati natura, noi ne impotrivim, societatea greseste !”? Al treilea grup e mic si ostracizat mereu, oriunde am indrazni sa deschidem cartile de istorie. Intelegi cat este de absurd sa obisnuiesti specia umana pe parcursul multor generatii ca minoritatea se supune majoritatii? Ca majoritatea are dreptate. Nu se inseala. Ei sunt mai multi. Intelegi sistemul de programare a creierului tau? Rezulta in final o masa de robotei ascultatori care isi reprima visele si dorintele pentru ca nu au acceptul aproapelui care, paradoxal, in sinea sa te aproba. Intelegi unde bat? Elibereaza-te sau iroseste o viata si plangi in sinea ta ca ai facut ce a decis sistemul si nu ce ai simtit. Sa spunem ca in anul 2000 felatia devine o moda, toate femeile sunt relaxate, fericirea pluteste in aer. Perfect. As indrazni sa ma intreb de ce a fost nevoie de o suta de ani si acceptul societatii ? Acest mod de abordare al oricarui aspect al vietilor noastre filtrat prin opinia publica ne incatuseaza !
Ultima secunda
Kymatica mi-a placut pentru ca aveam in comun o idee. Ideea ca suntem zombie amortiti si inconsecventi, mintiti in permanenta de irealitatea pe care ne-am instaurat-o voit in minte, din incapacitatea de a accepta lucrurile asa cum sunt. E o fraza lunga si complicata? Sugi pula ! Iesi afara ! Intra pe blog la Becali si stai acolo ! Asa, unde am ramas… Traim uitand un factor esential: moartea. Facem valuri ca pentru o existenta de 1000 de ani, PIERDEM TIMP sau il investim prost, in futere, intelege ca O SA MORI ! E hilar, ma amuza teribil sutele de frustrati cu figuri de sefi comunisti care au trait simtindu-se superiori in propria lume iluzorie despre care vorbeam. Stimate pule, veti imbatrani si veti ragusi, iar in final, aproape morti fiind dupa o viata de strans averi, veti cutreiera bisericile pentru a negocia o zi in plus, moartea parandu-va o nedreptate.HA HA HA ,ma auziti? Hohotesc la gandul ca un gropar beat v-ar putea sodomiza in capela. Dar sa nu deviem. Ideea este ca ne gestionam foarte prost putinul timp. Ne dedicam timpul unui concept, acela de a avea. Doar ceea ce ramane, in momentele de liniste, e cu adevarat al nostru. Nu mai pot irosi o zi. Sunt in intarziere. Timpul in care am scris aceste randuri s-a dus. Privirea mea cauta ceva frumos, pentru ca daca ma voi pravali pe scari in urmatoarea clipa, ultimea amintire sa nu fie tastatura.





































