03.33 AM
Nu mi-am putut explica niciodata puterea noptii de a induce o stare atat de profunda in subconstientul uman. Ca si cum toate amintirile, refularile, frustrarile, neimplinirile, ideile sumbre, s-ar aduna toate intr-un punct, culminand cu un big bang interior, nascand un univers de neliniste contagioasa care nu se mai poate expanda dincolo de trup. Presiunea e uriasa si intrebarea e simpla: cat de grava este nebunia in care ma balacesc si in ce va culmina ea in final ? E plin de genii la toate colturile in ultimul timp, e plin de oameni care cred ca stiu exact ce ai si care cred ca sunt in masura sa iti puna in palme elixirul vietii, cu conditia sa-i crezi pe cuvant. Oameni care daca te-ar cunoaste mai bine s-ar simti in fata ta ca niste papusi de carpa in fata unui tren marfar, oameni care nu au alta ocupatie decat aceea de a fi geniali, traind pe val momentul de glorie din mintea lor. Poate ca ei nu au ajuns inca la metastaza nebuniei si fara sa stie, sunt pe stand by. La ce bun atata genialitate cand in final, totul se sfarseste cu cateva lopeti de pamant presarate frumos peste fruntea ta ? Nu exista genialitate. Nu exista nimic si nu vorbesc la randul meu ca unul care stie ci ca unul care a decis ce vrea sa creada in ceea ce il priveste strict pe el. Totul este o irosire primitiva a tot ceea ce primim fara drept sa stapanim in perioada finita cat ne e dat sa perindam aceasta planeta. Razboi, foamete, trafic de influenta, abuz de putere, conflicte de interese, manipulare, boala, o latura a fiintei umane careia nu-i gasesc nici un fel de justificare, nici macar aceea de a pastra echilibrul intrucat Universul singur se poate ocupa de acest aspect fara interventia umana. Cand imi imaginez totul vazut de sus, imi imaginez un spectacol haotic in care castele de nisip construite cu atata migala sunt daramate fara motiv, sunt reconstruite, daramate, reconstruite, daramate… de prea multe mii de ani. Ma intreb cum de nu ne e frica de oglinzi. Ar trebui sa acceptam ca suntem pe jumatate demonici, ar trebui sa avem taria de a striga asta pe strazi si in piete. “Sunt diabolic ! Sunt egoist ! Am ales sa nu aleg defapt nimic ! ” Nimeni n-ar putea arunca primul piatra, pentru ca microbul zace in fiecare dintre oameni. Se pare insa ca o teama ascunsa ne fereste de piatra Constiintei care ar putea sa zboare spre fiecare dintre noi din interior. Asta ar putea sa fie mai dureros decat 1000 de pietre obisnuite. Omenirea e prinsa intr-un ciclu plictisitor al nasterii si al mortii, al varsarilor de sange si al imbratisarilor. Nu cumva am inteles prost conceptul de Ying si Yang? Nu este o intrebare retorica, este o intrebare sincera, eu chiar nu cunosc raspunsul si ar fi absurd sa pretind ca il stiu. )3:49 AM .. e inca noapte.. inca insomnie.. Dimineata vine cu ritmul ei, cu acel efect al lui Pavlov materializat in problemele cotidiene care vin odata cu ziua si trecerea noptii si atunci toate vor fi pentru 12 ore date uitarii. Pana cand …se va face noapte din nou. Daca e un blestem, cui sa multumesc ?
(No Ratings Yet)
Loading ...Cosa… vostra
Tara pute ! Pute de guvernanti burtosi care lipsiti de orice merit…feriti de orice fel de oprelisti.. storc acest popor docil prin simplul fapt ca se afla la locul potrivit. Lupta lor nu este cu poporul caci poporul este resemnat si platitor, lupta lor se duce intre ei, pentru cate un loc mai bun, pentru cate un loc mai in fata. E clar ca aici lipseste o mana de fier care sa traga acest popor ovin in directia potrivita sacrificandu-se pe sine in incercarea de a face din rahat bici. Credeti ca trezirea demnitatii unui popor este lucru usor? Ba e lucru dracului, dragii mei. Sta in puterea generatie noastre si a celor care vin dupa noi sa reinvatam sa ne educam in conditiile in care ei au creat fabrici de prosti. Sa invatam sa citim, sa ne documentam, sa mergem la teatre si muzee, sa stim putin de istorie, cel putin a noastra, sa nu mai aruncam gunoiul pe strada in vazul tuturor nu pentru ca “nu se face”, ci pentru ca locul gunoiului e la pubela. Nu fac pe lupul moralist, la dracu, am aruncat la viata mea si eu tone de gunoaie pe strazi si mi-am suflat nasul in cele mai incantatoare locuri, spun doar ca e timpul sa realizam ca unele lucruri nu aduc nici un bine. O haita de sacali ne ingradesc vietile mentinandu-ne in mizerie, iar noi, doar pentru ca nu cunoastem alte aspecte ale vietii sociale, preferam ideea de “bine ca nu e mai rau” in loc de ideea de “haideti sa dam jos acesti mizerabili porci !” Poate pentru ca e mai comod asa. Asta face sa fie mai comod si pentru domniile lor. Oameni buni .. meritam mai mult. Muncim mult ! Chiar meritam in pula mea mai mult !!!
(No Ratings Yet) Loading ...linia
Linia e subtire si cei mai multi dintre noi facem eforturi disperate de a ne pastra echilibrul in timp ce picioarele ne tremura cu linia sub talpi. De o parte sunt acele lucruri pe care daca le exteriorizezi, te transformi intr-un ciudat al lumii reale. De cealalta parte, chiar lumea reala, cea in care ne petrecem finitul si atat de putin respectatul timp. Ei bine… se poate intampla ca daca ai petrecut prea mult timp in dezechilibru atarnand pe partea nepotrivita, la reintoarcerea ta pe verticala, sau pe cealalta parte, vei fi perceput ca … “ireal”. Chiar daca esti foarte real, chiar daca ceea ce spui e foarte adevarat, chiar daca ceea ce iti doresti e foarte sincer, va conta prea putin pentru ca ti-ai pierdut mirosul de om. Si nu poti face nimic. Poti incerca sa deschizi o cutie a Pandorei, intru disperarea tuturor celor din jurul tau. Sau poti continua sa pasesti intr-un aparent echilibru inspre …nimic, caci directia ta tocmai s-a dizolvat. Uneori nu se dizolva cu adevarat, uneori pur si simplu nu te mai recunoaste si totul poate culmina in final cu o crunta senzatie se sfarsire si singuratate. Si imi aduc aminte involuntar de Cioran. Cioran pe care uneori m-am incapatanat sa nu il cred. Cioran pe care l-am apreciat pentru franchetea sa in ceea ce il privea. Ei bine, speram cumva totusi sa nu il inteleg, dar caile Domnului sunt, iata, intortochiate de fiecare data. Il inteleg acum pe deplin si inteleg ca poate atunci cand scria, nu o facea cu inima usoara si nici cu zambetul pana la urechi. Il stimez mai mult. De parca ar avea nevoie de stima mea… Bun.. revenind la linie, uneori linia se termina fara sa realizezi si calci pe aer. Si poate aparea un moment in care ai o revelatie, privesti in jos, ai mers deja bucata buna pe nimic si brusc ai nevoie de aripile tale. Prietene…esti in plin proces de cadere si te bucuri de toate satisfactiile descoperirii lui Newton. Si curios… paradoxal.. totul depinde de o privire. Esti sters. Te poti redefini. Asta inseamna sa nu dai din maini, nu vei zbura. Sa nu urli, nu te aude nimeni. Sparge-te de pamant si fa-o bine si cu convingere, sparge-te si reconstruieste-te. Acestea fiind spuse, daca veti auzi un vajait infernal si o mana de om pravalindu-se de undeva de sus, dati-va naibii la o parte …
(No Ratings Yet) Loading ...