26-le meu
Ne aflam in 26 decembrie. Un Mos Craciun obosit ranjeste ca un pedofil belgian dupa ce a tranzitat Romania cu un sac peticit, de criza. Dar nu ranjetul mosului ma ingrijoreaza acum ci muntii de brazi taiati si calcati in picioare prin piete dupa ce au ramas nevanduti. Prieteni, poate ca nu m-am facut inteles. SE TAIE BRAZI ! Se taie copaci care au nevoie de ani multi ca sa ajunga la o asemenea inaltime. Sunt taiati pentru a fi impodobiti pentru cateva zile si apoi aruncati. Nu stiu cum se vede chestia asta prin ochii tai insa mie imi vine sa vars. Industria plasticului e bine dezvoltata in secolul XXI si credeti-ma ca un brad de plastic arata la fel de bine. Mai mult, e acelasi in fiecare an. Asta iti da un sentiment de verticalitate. Nu te simti ca o curva de Craciun schimbandu-ti mereu bradul ? Serios vorbind, depinde de noi. Ultimii pensionari bolsevici isi vor lua inevitabil talpasita din aceasta lume pasind cu pantofi de Guban pe Vesnicele Campii ale Vanatorii. Ei ar trebui sa fie ultimii clienti ai brazilor adevarati. Ei ar trebui sa fie ultimii care au laudat vreodata perioada comunista. Ei ar trebui sa fie ultimii care s-au resemnat si ultimii care, docili, au gandit in pasivitate ca e bine asa caci “se poate mai rau.” Noi avem nevoie de o voce unitara. Noi ne putem educa altfel copiii in timp ce ne autoeducam pe noi insine. Am dreptul sa vars vazand in piete zeci de capete rotunde si mari, gazde ale unor creiere mici, ciopartind cu securea sute de brazi cu gesturi seci, banale, firesti, pur si simplu INUTIL. Dragilor, nu am nimic cu industria lemnului in sine, scriu acest articol de la un birou din lemn, nu sunt absurd. Nu putem, nu trebuie sa putem pentru bani sa facem ORICE. Nu trebuie sa putem lasa materialul sa devoreze tot ceea ce inseamna substanta si continut in noi. Iar daca putem, exista o cale caci japonezii au inventat demult ceva onorabil.. se numeste seppuku. De ce mi-e sila de Craciun ? Pentru ca nu suntem mai buni, doar un pic mai ipocriti. Pentru ca nu il mai simtim ci ne-am obisnuit sa il cumparam. Pentru ca daca a existat vreodata un Mos Craciun, el s-a retras de mult cu doua suedeze si cateva lazi de Absolut undeva unde GPS-ul nu bate si noaptea e lunga. Si de acolo din cand in cand ne mai trimite o soapta… ” Hey …capete de pula.. va rog, nu taiati brazii ! “
(No Ratings Yet)
Loading ...Identitate
Ce defineste un om ? As spune ca faptele sale, sentimentele sale, dorintele sale (nu cele exprimate cu voce tare ci acelea pe care le aude numai el), sistemul sau de valori si felul in care il modifica, intrucat, un sistem de valori e greu de mentinut intact. Un sistem de valori e bombardat zilnic de noi vibratii care-l deviaza cate putin de la traictorie. Imagineaza-ti ca esti popa, un popa catolic si plictisit care sta in cusca lui si asculta. Nu judeca, nu face comentarii, nu da sfaturi inutile ci doar asculta. Imagineaza-ti ca eu sunt undeva in afara custii tale de popa si iti vorbesc. Cam ce as putea sa fiu eu? Si dupa ce voi pleca, cu cat din mine, din adevaratul eu, ramai ? Cred ca de asta ma tem putin mai mult decat de alte lucruri pe care le consider importante. De tentinta cameleonica a omului. Nu-mi place. Ma lupt cu ea. Ma oripileaza. Sunt ceea ce sunt insa cu siguranta, nu ma pot multumi cu mine. Ar fi o sfidara, o blasfemie. Si atunci, schimb lucruri. Sistemul de valori, exprimare, idei, ambitii, dorinte, le schimb asa cum cred ca ar trebui sa o fac. Insa, imperfectiunea nu iti permite sa lucrezi de fiecare data corect la tine. Imperfectiunea nu iti permite sa intelegi ceea ce este corect si ceea ce nu este. Si ma intreb daca intr-adevar am reusit vreodata sa deslusim binele de rau. Nu cumva o facem in cea mai superficiala maniera posibila ? Poate Adam a muscat din mar doar putin, sau numai l-a atins cu varful buzelor. Avem o identitate cand stim ce ne dorim si pentru ceea ce ne dorim, despicam orbeste cer si pamant. Atunci cand pe scara valorica plasam ceea ce este important pentru noi acolo unde simtim ca trebuie. De aici rezulta ciocniri intre sisteme de valori intr-o hora Browniana. Fara empatie .. ramane o masca. Mastile mele le-am aruncat. Nici macar nu le-am pastrat undeva intr-un sertar pentru posteritate, pentru a nu mai fi vreodata tentat sa apuc vreuna si sa o sterg de praf. Eu sunt eu. Nu exista nimic altceva dedesubt. Renuntarea la artificial m-a trimis direct in realitate si sentimentul e cam acela pe care probabil il ai cand alergi gol prin thundra siberiana. Cere putin timp .. putina intelegere .. putina rabdare. Dar cel putin, ceea ce ramane, este substanta, interiorul, fara carapace, cu toate riscurile care decurg din aceasta..dezvelire. Si totusi, mai bine astfel. Uneori gasim in jurul nostru oameni pentru care merita.
Deci, parinte, cate Ave Maria ?
(No Ratings Yet) Loading ...N-as vrea ..
N-as vrea sa strivesc din greseala vreun suflet firav ratacit printre randurile mele. Nu as vrea pentru ca, am inteles valoarea acelui “ceva”. Pretind ca i-am inteles greutatea, substanta, niciodata intrutotul insa suficient de mult incat sa pricep ca trebuie tratat cu deosebita grija. Dar tema de astazi nu e despre suflete ci despre viata, realist sau filozofic vorbind (fac greu diferenta). Numim viata multitudinea de trairi care ne bombardeaza din exterior, de la frustrarea provocata de ani si ani de munca, irositi prin birouri, pana la atingeri, imbratisari, saruturi, de la rasete isterice la lacrimi. Iata un sistem care functioneaza, mi-a spus odata cineva, traim intr-o societate de consum si lucrurile functioneaza numai asa cum le stim. E ok si nu exista un alt drum la fel de eficient. Sigur nu ? Adica, lumea cu adevarat nu ar putea fi si altfel ? Nu ne putem construi vietile dupa un altfel de sistem? Ma gandesc la un sistem prin care sa te poti izola de lume si mersul ei galagios fara a te trezi intr-un timp T undeva in noroi. Pentru ca realitatea noastra este o forma inteligenta de sclavagism. Traiesc si nu este destul. Traiesc putin pentru mine, intr-o forma numita de catre DEX, egoism. Este doza de rau care ne independizeaza. Si cam atat. Traiesc mare parte din timp producand .. bani. Asa cum produci probabil si tu, sau cum vei produce. Nu spun ca e gresit si ma voi intreba mereu daca sigur nu se poate si altfel. Viata este ceva pretios si a fost transformata intr-o forma bizara de subjugare la sange a maselor prin insasi conditia ei. Spun ca traim prea putin si muncim prea mult. Spun ca anormalul, promovat si repetat generatii dupa generatii a devenit normal. Spun ca totul COSTA din ce in ce mai mult ..TIMP. Secunde de nerestituit. Si ca raportul dintre clipele traite pentru tine si cele in care traiesti pentru a iti intretine..viata.. e nedrept si stramb. Pe undeva, ideologia comunista in starea ei pura, modificata un pic, lucrata un pic de la radacina, ar putea face sa existe un plafon de minim confort contra minim de efort. Un plafon ACCEPTABIL. Si de acolo, in functie de potential, s-ar putea ridica cei care pot, sau vor, conditionati de nimic altceva decat de dorinta. Ei bine, iata-ma visand, vorbind ca un alcoolic imbibat cu spirt in fata sticlei goale, aruncand in stanga si in dreapta cuvintele unui nebun. Am dreptul sa ma tem si sa ma simt rapit si desprins de propria mea existenta, de adevaratele mele dorinte, din pricina CONDITIILOR care fac ecuatia asta diabolica. Exorcizati lumea !
(No Ratings Yet) Loading ...C.F.R. pentru a mia oara
E iarna. E frumos..ninge, totul ingheata. Secularul terasament de cale ferata a inghetat si el. Personal ma mir ca nu se sparge la prima suflare de vant imprastiindu-se in aer in miliarde de bucatele de pilitura de fier care danseaza feeric printre fulgi albi de nea. Dragilor, oare chiar nimeni nu observa ca CFR-ul trebuie pus putin cu boticul pe … labe ? E firesc sa existe intarzieri, nefiresc este sa nu existe nici macar scuzele din partea celor responsabili. Suntem un popor care are mari probleme si cu asumarea raspunderii, printre altele. Suntem insa campioni la aruncat vina in curtea celuilalt. Si-acum, va rog sa imi lamuriti si mie urmatoarele denumiri:
ACCELERAT. Inteleg prin accelerat ceva ce se deplaseaza mai repede decat normal, ceva grabit, o mica furie a vitezei care tzopaie pe loc din cauza adrenalinei. Ma insel ? CFR-ule… sincer, nu-i cazul, propun o alta denumire, sa-i spunem… LENEA IN CARJE.
RAPID. Hopa. Aici deja stim din start despre ce este vorba. Este un rapid, un tren care nu are timp de discutii, el e pur si simplu rapid. Se deplaseaza deci cum ? Reee peee dee ! Chiar se deplaseaza? Va rog frmos, pentru a pastra bunul simt, schimbati denumirea acestui tren nervos in MELCUL CARPATIN.
SAGEATA ALBASTRA. Deja teama imi umple ochii de lacrimi. Uiteeeeeeeeelll….vjjjjj.. nu mai e ! Unde a disparut ? Ahhh… e impotmolit intr-un maldar de zapada cazuta pe sine… pfff ..si eu care credeam ca e deja undeva in spatiu..pai la viteza asta .. Mda. Nu ati vrea sa-i spunem mai bine PASUL PITICULUI ?
Adica sincer acum, mai C.F.R. -ule, hai sa ne si asumam raspunderi. Toate trenurile voastre, mai putin PASUL PITICULUI, sunt TRENURI PER-SO-NA-LE ! Voi nu aveti nici rapid nici accelerat. Repet…voi aveti trenuri PERSONALE. Bun, in acest caz, in cazul in care in trenuri intra cine vrea, in vagoane PUTE, uneori e frig, nu exista prize decat in situatiile in care printr-o fericita intamplare ai luat trenul ALA CU PRIZE .. in fine.. voi nu aveti nici o vina dragilor, voi doar exploatati prostia romanului docil. Eu .. v-as arde de vii AZI, ACUM, in zapada.
(No Ratings Yet) Loading ...Cum sa te spargi de pamant in 3 pasi simpli
1. accepti faptul ca lucrurile in care credeai tin de poveste si nu de viata reala
2. privesti in jur si vezi pentru prima data lumea exact asa cum este ea, miscandu-se in jurul tau, diferita de imaginea ta mentala si falsa despre tot ceea ce te inconjoara
3. te conformezi. te conformezi si te complaci in realitate si asta este, pui punct unei fictiuni.
Bun… cam astia sunt pasii de urmat, bun venit in lumea reala, intre oameni reali. Si de-aici incotro? Pai, provocarea acum incepe pentru ca toata chestia asta inevitabil te face si pe tine…real. Are vreun sens ce spun aici dragii mei? Daca n-are, opreste-te, n-ai sa intelegi nici mort. Ok.. si odata ce ai trecut pragul, dupa ani de visare .. te contopesti cu ..nimicul. O sumedenie de lucruri pierd sensul. Si asta pentru ca ceea ce da sens lucrurilor, este in general utopic. Au spus-o toti eruditii, nu suntem straini de acest lucru, el mai trebuie doar acceptat. Cum te descurci intre lucruri fara sens ? Asta ar fi probabil titlul unui nou manual in trei pasi simpli. Ei bine, habar n-am. Inca nu am de gand sa trec pragul, poate doar asa, cu un picior, timid. Foarte probabil ca voi fi impins, de obicei asta este deznodamantul celor care privesc pe gaura cheii. Daca exista o jumatate plina in toate astea, aceea e ca atunci cand orice forma de liniste dispare si totul e strigat, zbucium, framantare, iar culorile sunt gri si oamenii foarte practici si atat, timpul trece al dracului de repede.
(No Ratings Yet) Loading ...