Dedublare – in 3 acte
Eu am plecat. Am fugit. M-am ratacit in lume. M-am pierdut de cel de ieri. Apoi, cel de ieri s-a pierdut, s-a ratacit, am aparut eu. Si noi doi, eu cel de azi si eu cel de ieri, nu coincidem. Ne certam mereu. Si ne batem pe acelasi loc. Si totusi razboindu-ne atat de des, ne-am imprietenit. Ma tem ca nu mai stiu daca eu cel de ACUM sunt neaparat si cel de azi. As putea foarte bine sa fiu cel de ieri. Nu mai sunt convins ca stiu cine sunt. Iar asta, bunii mei, e grav. E grav pentru ca se surpa pamantul in jurul meu si cand se intampla asta … Iad-ul pare o insula de vacanta. Asa ca .. ar trebui sa aflu cine sunt eu cel care imi vorbesc. Si odata ce ma voi fi indentificat .. sa-l ucid pe celalalt ca in balada cu Miorita. Riscurile sunt prea mari… nu-l mai pot lasa sa se plimbe liber prin lume ca bolile cele rele. Mai ales ca el are cheile. Toate cheile. Si trebuie sa i le fur.
(No Ratings Yet)
Loading ...Dincolo de perdele
Cand spun dincolo de perdele..ma gandesc la acel flash pe care il ai cand deschizi ochii intr-o dimineata, intr-un alt fel. Si ceea ce vezi nu mai seamana cu ceea ce vedeai ieri. Ieri priveai de dupa perdea, acum privesti lumea din afara ei..si e groaznic. Si ia ce aspect vrei tu. Ia destine, sentimente, realizari, ia acel ceva in care ai crezut atat de tare odata incat a insemnat pentru tine viata insasi, ia ce vrei tu si ai sa vezi ca se rezuma la praf. Poate ar trebui altii lasati sa se gandeasca la toate astea iar eu sa-mi vad linistit de coniacul si gin-ul de langa saltea. As vrea, insa nu imi iese. Pentru ca asa e in exteriorul perdelei, calculele nu prea mai ies ca dincolo de ea. E ciudat tot spectrul pe care il cara in spate fiecare muritor de pe planeta. E acea cruce pe care se spune ca o cara fiecare. Iesi in casa scarii, saluti vecina de la etajul 3 si pleci mai departe. Nu i-ai vazut crucea. Nu ai privit-o 5 secunde intens, habar nu ai ce se ascunde dupa salutul ei sec. Poate merge la o inmormantare sau poate vine de la una, poate ca o asteapta o saptamana oribila si stie, poate ca-i pasa, poate ca nu. Nu spun ca ar trebui neaparat sa iti pese tie, liberal arbitru e un drept divin si e al tau. Te intreb doar daca poti sa vezi. Cati oameni ai salutat astazi ? Si cati dintre ei ai VAZUT cu adevarat? Nu te sperie formalitatea egoista care ne guverneaza micul univers interior meschin? Pe mine nu ma sperie, ma ingrozeste, astazi, cand nu reusesc sa trec pe partea cealalta si sa mi se pare normal. Si nu e de vina alcoolul pentru ca iata, nu vad greseli gramaticale majore in randurile mele. Timpul trece. Ma intreb in ce s-ar transforma framantarile si macinarile daca timpul ar sta pe loc. Nu e oare de vina doar natura umana? Imi si imaginez … “ce vesnicie de rahat !” .. “ce plictiseala!” … “aniversarea 1001.. nu era o poveste cu dalmatieni? Ce mizerie !” si nevoile si frustrarile noastre s-ar metamorfoza cu siguranta in altceva. Numai ca, nu exista vesnicie. Asa ca ramanem cu cele pe care le avem. Partea buna e ca ele fiind cam aceleasi, cam greu de schimbat in ansamblul lor, ele pot doar sa treaca rand pe rand prin tine. Dar le cunosti, stii cam care sunt, ar trebui sa stii cam cum sa pui problema in fata lor. Stercus tauri ! Cine are timp de asa ceva ? Atunci cand te doresti epicentrul lucrurilor din jurul tau, tendinta majoritatii as indrazni sa afirm, nu prea mai ai timp sa iti bati capul cu intelegerea bombardamentelor din exterior. Si-atunci, ele curg, aparent haotic. Ma sperie insa ideea ca s-ar putea sa nu fie haotic, ci sa urmeze o ordine. Spre exemplu .. zilele trecute ma bucuram ca puteam sa beau pe gratis dintr-un suc FURAT. A doua zi iau o teapa, irelevant cum si imi amintesc cum m-am bucurat la paharul de suc pe care cineva nevinovat il va plati. Si am inceput sa il simt in gat. Privind oameni in anumite situatii, am afirmat cu tarie si convingere ca nu as proceda niciodata la fel, pentru ca la intervale de saptamani sau luni de zile, sa ma vad in aceleasi posturi, procedand exact la fel ca cei pe care i-am judecat. Ale naibii coincidente. E ca la Big Brother, ceva ciudat are grija sa te invete …lucruri. Nut e poti feri, nu poti pacali asa ceva, in final vei claca, iti vei da arama pe fata si in final, vei invata cu forta ca nu esti ok asa cum esti. Cand esti ok atunci ? Iarasi ma tem. Pentru ca ma indoiesc ca esti vreodata ok pana predai bocancii. Mi se pare cam maronie chestia asta dar ce-i de facut ? Bun venit pe Terra. Nu te-a intrebat nimeni, dar ai mare grija pe unde si in ce calci. Ia-ti o slujba, fa-ti o familie, castiga sau nu bani multi, drogheaza-te sau nu, mergi sau nu la biserica, in jurul tau se vor gasi acele cateva sentimente corespondente tie, care sa te bombardeze si sa-ti faca viata mai picanta.
Stii ce ? Eu ma intorc la coniacul meu ! Bafta!
(No Ratings Yet) Loading ...