Inca un porc imputit care trebuie executat
Putinii, bunii si stimabilii mei cititori, care din moment ce imi cititi blogul numai normali nu puteti sa fiti, iata ce am gasit eu pe o pagina de anunturi oarecare, in timp ce imi cautam chirie. Am gasit un porc imputit. E dintr-acela comun, nicidecum de York, deci ma revolt bucuros impotriva propriului neam. Din fericire are si datele de contact, iar eu nu voi ezita pe loc sa le pun la dispozitia onoratului meu auditoriu si o fac cu ditamai ranjetul pe buze. Sunati-l deci, adaugati-l pe mess, faceti cu dansul ceea ce condiderati ca merita facut, blagosloviti-l cu vorbe de duh. Sa scoatem spiritele cele rele din acest porc mizerabil si scarbos, eliberand sufletul sau chinuit, intru vesnicie. Iata si obiectul muncii:

ce distruge ceva indistructibil
Singurul lucru care poate distruge un suflet este propria sa putere. Nici altceva nu poate transforma in praf ceva imaterial, intangibil in acest plan. Si sufletul, merge in directia purtatorului sau, purtat fara voia sa pe carari intortochiate, absorband ca un burete TOTUL. Trebuie sa fie ceva dincolo de chimie, modul in care se descompune, in functie de informatia pe care o absoarbe. Nu stiam ca exista rugina pentru suflet. Sau n-as fi vrut niciodata sa cred asta. Dar prea putin conteaza ceea ce cred fata de ceea ce este. Daca sufletele se pot recladi singure, depinde probabil de punctul in care au ajuns cu descompunerea. Nu stiu daca exista sau nu o limita dincolo de care nu se mai poate face nimic. Si am obosit sa ma intreb, sa analizez lucruri imposibil de demonstrat. Ma rezum la a simti, pur si simplu, la a fi muritorul care trece prin viata ca un calator pasind incet pe o strada intunecata si lunga, lunga cat vezi cu ochii. Drumul acesta lung si intunecat este viata. Iar drumul, poate fi inundat de lumina, e suficient sa nu o mai poti percepe si va fi intuneric.
cand sarpele isi mananca propria coada
Nu o singura data in viata credem ca am gasit un drum. Ca acela este DRUMUL si ca nimic nu ne va mai abate de la el. Pare ca am gasit raspunsul tuturor intrebarilor acolo, intr-un singur punct, la care duce drumul ales. Si zambind si cu inima plina, ne indreptam intr-acolo. De obicei acel drum nu e unul comod. E presarat pe ici colo cu spini, urzici, ciulini si pietre ascutite. E stramt si intortochiat, dar nu conteaza atunci cand esti hotarat sa-i vezi capatul si sa gasesti linistea si impacarea. Dar odata ajunsi acolo, la capat de drum, ne trezim din nou, ca peste tot in viata, in fata iluziei. N-am facut nici o mare descoperite. Nu suntem noi primii oameni de pe Pamant care au gasit linistea. Acolo nu mai e nimic din ceea ce se vedea din zare. E doar un altfel de capat, in urma caruia se intinde o poteca ingusta pe care am lasat, din nou, presarate bucati din noi. Iata de ce, sarpele, isi mananca intotdeauna coada. 
Uneori, am nevoie
Am nevoie sa cred in ASTA.
Nu simt ca ma face mai slab, nici nu percep acest “ceva” ca pe un placebo, nici nu-l pot vedea ca pe un mecanism de protectie al subconstientului meu, nici nu-l pot incadra intre parametrii rationali. Pur si simplu, pentru mine e acolo, intr-un plan din care izvorasc toate cele necesare pentru ca lumea noastra sa devina altfel, in sensul bun. Tot ceea ce avem, este ceea ce lasam in urma noastra, in timp ce pasim pe drumul prafuit al vietii. Si nu urmele propriilor pasi ne vor defini eternitatea ci actiunile si deciziile luate.
Romani sau tigani? Iata de ce nu conteaza AZI
Citeam acum 5 minute CHESTIA ASTA. Si trebuie sa recunosc, un ranjet de multumire mi-a inflorit in coltul gurii. Ceva in mine a strigat “Bine baieti, foarte bine le-ati facut !” Apoi, alte voci timide au inceput sa-mi susure in urechi.
Cred ca noua ne lipseste vederea de ansamblu. dar de tot, nu asa putin. Distinctia intre tigani si romani nu ne ajuta cu nimic in conditiile in care un procent covarsitor al compatriotilor nostri, care n-au nimic de-a face cu satra, se afla in topul infractionalitatii in tarile Uniunii Europene. Vorbim aici despre toata gama de infractiuni, de la talharii, furturi, mici gainarii (numite cu fala “tzepe”) pana la furturi de identitate si de date confidentiale care aduc prejudicii de milioane de euro. Atentie dragii mei, sa fim verticali si s-o spunem pe-a dreapta, sunt ROMANI. Problema reala pleaca din ograda noastra (si va rog aici sa am contraziceti dandu-mi exemple concrete cu date la care noi romanii am dat exemplu de verticalitate, din proprie initiativa, gandind ca un tot unitar). Permiteti-mi sa cred cu tarie ca ne lipseste un sistem de valori solid. A-l cultiva presupune EDUCATIE, care se rasfrange asupra noilor generatii, acestea fiind singurele care ne-ar putea spala numele prin atitudine. Pentru moment, ca o tendinta generala, avem dificultati in a intelege si valora lucruri simple, precum greutatea cuvantului dat. Avem o problema in a intelege ca lucrurile (oricare dintre ele), au un curs firesc, urmeaza un A-B-C. Sunt singurul care observa peste tot in jur o tendinta generala de a-l sari cumva pe B, de a da un “tun”, de a face cumva, oricum, ca lucrurile sa se transforme mai repede in rezultatul dorit? Permiteti-mi sa spun cu riscul de a-mi atrage antipatia, ca nu ne sta bine cand plecam de la premisa ca toti ceilalti sunt mai prosti. Nu ne putem autoproclama popor fara de pata, este un titlu care se castiga prin fapte. A vedea un singur punct de vedere fara a incerca sa le cuprindem macar cu gandul si pe celelalte, nu influenteaza cu nimic imaginea de ansamblu. Pentru moment, suntem direct responsabili de hotia care ne guverneaza si de lumina reflectoarelor, din pricina lipsei de atitudine si a gandirii unitare. Sa fie primit !




































