Rromania pulii mele !
Stimati Timisoreni,
obiectul de mai sus a fost subtilizat de pe strada Lidia 92. Am avut-o in Cluj in cele mai ciudate si abstracte locuri, nelegata, si nimic nu s-a intamplat. O aduc la Timisoara si in 2 zile, SPUF !!! Legata. Si-atunci, fiind probabil singura din oras, nu pentru ca ar fi cine stie ce bicicleta ci pentru simplul fapt ca nu cred sa mai fie una la fel p’aici, ca aspect zic, voi oferi cu drag 100 RON + bicicleta in cauza, aceluia care imi aduce si anume, hotul (ca se presupune ca numa cu tot cu bitigla poate fi identificat). Sigur ca nu-i mult dar asta avem pe ordinea de zi. Apoi desigur, plimbari la Padurea Verde, cu iz de strivirea degetelor cu ciocanelul din trusa de traforaj, urinoterapie in grup cu prieteni si eventual gasit convalescent undeva in tufe. Sau nu. Daca are tenul mult diferit de al meu, imi voi lua un petec de piele acasa. Si iata cum, in unele cazuri, putem face ca politia sa privita ca o eliberare.
Va multumesc !
(No Ratings Yet)
Loading ...Clujul prin ochii mei porcini
Dragilor, am avut parte de multe luni consecutive in Cluj. Am tras concluzii. Ma voi referi la Cluj comparativ cu Timisoara si nu altfel. Si-anume.
Desi oamenii locului spun ca nici aici nu lipsesc figurile, eu aici figuri nu prea am vazut. Venind din Timisoara, este si greu sa sesizez ceea ce altii ar cataloga imediat drept “figuri”. Mie probabil mi-au scapat, ochiul meu catalogandu-le drept fapte banale, puerile, insignifiante, marunte. Adevarul e ca aici am vazut oameni care cumpara haine pentru ca au nevoie sa se imbrace. Nu am vazut un cult pentru hainele de firma cum nu am vazut un cult pentru nici un fel de obiect de firma. Am vazut oameni practici. Care se raporteaza la nevoi, la continut si nu la forma.
Nu am vazut oameni afisandu-se pe la colturi cu cate trei randuri de lantoace la gat, scarpinandu-se in cur in timp ce tin un cealalta mana ultimul model de telefon mobil la ureche. Cu doua dejte. Da’ in Timisoara am vazut. Mi-a fost destul de greu, in cele cateva experiente de gen, sa mituiesc controlorii de bilete de pe mijloacele de transport in comun. Da’ in Timisoara a mers treaba de la sine, ca unsa. Da , stiu, vina mea ca incurajez asemenea obicei. Vinovat !
Bun, si-apoi, n-am vazut magazine ocupand spatii mai mari decat au nevoie. Adevarul e ca nu. Da’ in Timisoara am vazut. Nu am vazut oameni care sa se rusineze de faptul ca circula cu bicicleta. De fapt, e plin de ei. O fi pentru ca orasul e in panta? O fi. Nu am vazut priviri incruntate atunci cand am intrebat pe unde vine cutare strada, in nici un caz genul de privire care spune “da tu cine pana mea esti, ma cunosti de undeva ?” Nu. Am fost indrumat frumos, pe drumul cel bun.
Nu am vazut boschetari in mijloacele de transport in comun. Adevarul e sunt putini si pe strazi. Nu stiu care-i treaba, ori nu-s, ori sunt adunati de pe drumuri… ori..ori.. dar nu-s deranjant de multi. Ca in Timisoara spre exemplu.
Minusuri? Da, avem si minusuri. Viata mi se pare mai scumpa. Explicatia mea a fost ca nu au terenuri pt supermarketuri, ca fizic nu-i loc. Alea-s cateva si in general in afara orasului sau la periferii. Deci prospera buticurile, care au uneori niste adaosuri de iti vine sa bagi pumnu’ cu tot cu molotovu’ pe geam.
Traficul e crunt. E mai politicos in Timisoara chiar daca-i o politete de fatada “uite ce gagiu de treaba sunt eu ca iti fac semn sa treci, ca poate te grabesti si tu”. Aici oamenii conduc foarte “bagacios” asa, incat te poti simti ca-n Bucuresti la orele de varf.
Chiriile la Cluj mi se par mai mari, nejustifica. Serios, nu gasesc o justificare. De ce-s mai mari? Oras universitar? Bun, si Timisoara e. Salariile la Cluj sunt mai mici. Sau asa par prin ochii mei.
S-ar putea scrie multe, multe de tot si ceea ce am facut eu aici a fost o descriere superficiala, abordata cu siguranta infantil. Dar , asta avem azi pe ordinea de zi.
Aleg totusi Timisoara, unicul considerent fiind ca in Timisoara lucrurile par a se misca mai bine daca ne raportam la buzunar. Poate sunt subiectiv intrucat la Timisoara nu platesc chirie. Si asta este un factor de luat in seama. Da, la Timisoara tare ma tem ca lucrurile merg numa’n mafie. Daca-i mafia la fel de zburdalnica si la Cluj, nu stiu, n-am avut contact.
Castigator la puncte, detasat, in ceea ce priveste bunul simt si lipsa snobismului, CLUJ NAPOCA.
(No Ratings Yet) Loading ...O problema de filozofie (sau despre ce macin eu la ceas tarziu in noapte)
E criza, stimatii mei cititori, daca existati, caci n-am aceasta certitudine. Ei si ce daca-i criza? Si nimic, mintea mea e odihnita, intre un CV trimis si-un altul, atat de odihnita incat isi pune tot felul de probleme. Si stateam asa contemplativ si iata, va poftesc la un exercitiu.
Sa spunem ca peste noapte omenirea atinge un alt nivel de constiinta. Are loc o explozie magica in sufletele fiecarei fiinte rationale si bipede de pe Terra si realizeaza iubirea. Sa zicem doar, nu sariti ! Iubirea fata de tot. Omenirea se trezeste ca dupa un somn lung, constientizeaza haznaua in care se afla si manata de o voce interioara nemaiauzita, devine incapabila de-a face rau (care rau e relativ si el dar se presupune ca stim ce-i bine si ce-i rau macar din carti). Bun. Mai mult, noi valori se nasc in fiinta umana care devine verticala. Minciuna, invidia, gelozia, fatarnicia, raman undeva in urma, acoperite de praf. Acestea fiind spune, eu ma intrebam daca e suficient pentru ca totul sa devina un mic Paradis. Daca Universul singur se va ocupa de selectia naturala, fara cea mai mica influenta din partea noastra. Adica se vor naste atatia copii cati trebuie si vor muri atatia batrani cat trebuie, pentru ca toate cele de pe Terra sa ajunga tuturor. Dispar saracii si interesul omului se canalizeaza pe a avea suficient, nu pentru a avea si a consuma mai mult decat are nevoie. Dispar si boschetarii caci presupune daca tot ne imaginam ca si in ei se naste o constiinta care striga “LA MUNCA BAAA !” Bolnavii, handicapatii si ologii sunt ajutati si mangaiati. Bun ! Ma intrebam daca mecanismul initial a fost conceput sa funtioneze altfel. Oare.. ar putea?
Hai sa ducem fantasmagoria noastra mai departe. Ar insemna ca am atins starea potrivita de evolutie spirituala si ca ne indreptam in directia cea buna ? Plecam de la premisa ca toate asa zisele pacate isi gasesc radacinile in mandrie. Atunci mila si compasiunea, nu-s tot mandrie? Pe sistemul ca din momentul in care eu imi permit sa te compatimesc, ma pun intr-o pozitie superioara tie. Nu sunt eu mandru ? In momentul in care imi e mila de tine, adica IMI PERMIT SA IMI FIE MILA DE TINE, nu se numeste mandrie? Deci pana la urma cum e ? Caci se pare ca lucruri nefiresti imi intuneca judecata la ceas tarziu in noapte, o judecata care oricum nu duce nicaieri. Si-o fabulatie care oricum, ramane aici, in aglomerarea ei de 0101010101, pentru posteritate. Dar totusi, cum e ? Exista o directie pe care o poti urma, fara sa te inseli, cu certitudinea ca nu gresesti?
Si-apoi, am mai avut asa un zvac neuronal, in clipa in care incercam sa trec o strada foarte circulata, cu doua benzi. Si ma gandeam ca asta facem in viata, dar legati la ochi. Cunoscand doar trecutul si prezentul, cred ca putem spune ca ne indreptam spre viitor legati la ochi, intrucat orice calcul pe care-l facem din timp ca omul prevazator, se poate sfarsi cu o nuca de cocos cazuta in cap. Ochit, lovit, crapat om. Bun. Si revenind la strada, privind la masini, am vazut la nivel micro si banal, un fractal. Mi-a dat prin cap ca in haosul universal, exista cu siguranta MOMENTE in care ORICE este posibil. Si cand spun orice, ma refer la absolut orice. Dar…in anumite conditii. Pot afirma cu siguranta asta pentru ca am trecut strada. A fost suficient sa astept sa fie liber p’o parte si pe alta. Si evident, am fost avantajat stiind care-s conditiile pentru a ajunge pe partea cealalta.
Multumesc oricarei perechi de ochi ageri pentru rabdarea de a-mi parcurge randurile si sper ca vreun stimabil suflet filozof, intr-o a sa zvacnire neuronala, sa-mi zica si mie, pana la urma, cum e cu prima chestie?
(No Ratings Yet) Loading ...O clipa…
O clipa este suficienta ca sa clatine imperii. Este suficienta ca sa fractureze planeta si sa inghita in maruntaiele infometate tot ceea ce numim astazi existenta. O clipa este suficienta pentru ca universul sa se comprima intr-un punct pentru ca apoi sa explodeze in eternitate. O clipa este suficienta pentru orice. Nu exista timp, nu exista spatiu, nu exista dimeniuni, nu exista nimic, pentru ca tot ceea ce exista este inutil si doar nimicul poate concretiza totul. Drumul pe care-l avem de urmat este mult prea lung si in acelasi timp, dureaza o clipa. Sentimentul pe care strigam in gura mare pe strazi intunecate sau intre cladiri poleite de soare, poarta in el nimic mai mult decat o clipa. Viata a intrat intr-un tipar, viata in general, viata de peste tot. Oamenii nu mai sunt oameni ci fantome. Vorbim despre o posibila depersonalizare in filmele si in cartile S.F. Depersonalizarea s-a produs de mult. VIATA inseamna mai mult decat grija nesatioasa de a aduna in jur obiecte care sa putrezeasca odata cu tine. Viata inseamna mai mult decat interminabile facturi si griji, strigate si certuri in familie, ziare citite in fotoliu in fata televizorului, 8 ore de munca pe zi in sictir sau 16 ore de munca pe zi ridicandu-ti propria afacere prospera. Este cu siguranta mai mult decat o masina nichelata si banii de benzina. Si totusi nu mai mult decat o clipa. Am orbit. Intreaga omenire a orbit. Ne-am depersonalizat. Si alergam haotic in intuneric. E un spectacol grotesc lipsit de Dumnezeu. Avem dreptul sa alergm dupa fericire. Avem dreptul sa ne-o imaginam intr-un anume fel si sa ne petrecem viata urmarind-o ca pe un animal salbatic si rapid, impiedicandu-ne in paduri ostile. Avem dreptul sa vedem lumea. Avem dreptul sa intelegem profunzimea sentimentului de a darui. Avem dreptul sa ne reincalzim, noi, cei reci. Avem dreptul sa uitam de toate. Avem dreptul sa ne eliberam si sa redevenim oameni. Iata-ne fauritorii unei lumi in care viata costa, zambetele costa, prietenia si respectul costa, totul are un pret bine definit. Totul este mecanic si a mai ramas uman sufletul nou nascutului care n-a apucat sa fie mutilat inca. Totul pana cand va afla ca prima acadea, costa. Ca are datorii. Ca TREBUIE sa urmeze tipare. Astazi, nimic nu-mi pare mai ingrozitor, mai inspaimantator, mai demn de mila, decat sa irosesti o clipa.
(No Ratings Yet) Loading ...