alfa…omega.. si celelalte
Am scris tot felul de tampenii pe blogul de fata. Am pus aici lucruri lipsite pe valoare si alaturi de ele, am inghesuit in litere sentimente. Am inghesuit in litere trairi, bucurii si dureri. Era o vreme cand imi iesea atata de bine sa ma exprim. Scrisul era o binecuvantata eliberare. Si incet, n-am mai scris. Incet, s-au dus toate, s-ar risipit in vant. De ce? Pentru ca ele toate se numesc viata, iar viata este menita a se risipi in vant, odata cu toate. Acum privindu-le pe toate, detasat, cred ca ma pot asemana cu o marioneta de lemn. Din multe puncte de vedere. Una rebela, rea si indaratnica, o proasta marioneta de lemn. Dar ceea ce am inteles chiar si asa, ca un lemn gaunos, este ca toate cele ce vin, se duc. Totul are o directie, totul trece ireversibil prin timp, alterandu-se, oxidandu-se, transformandu-se. Atunci cand pierdem ceva in care am pus sentiment, undeva in noi altceva se rupe. E o ruptura care nu se poate pune in atele. Nu seamana deloc cu o fractura. E o ruptura eterna. Si foarte multe rupturi din acestea, declanseaza un mecanism de autoaparare. “Impietrire a sufletului” o numea un bun prieten al meu. E ca si cum simturile tale amortesc, si incet incet, te transformi… intr-o fantoma. Ceea ce nu este neaparat groaznic in afara de faptul ca regulile acestei lumi nu sunt facute pentru fantome. Sunt facute pentru oameni cu scopuri precise, oameni utili societatii. Nu sunt un om util societatii. Nu cred ca voi reusi vreodata sa devin utili unei lumi care traieste guvernata de legi pe care eu nu le aprob. Partea buna in toate acestea este ca la un asemenea nivel, nimanui nu-i pasa. Un om inutil se poate pierde intre miliardele de oameni utili. Singura problema a sa, va fi mereu el insusi. Poti ajunge intr-o stare extrem de bizara, ca aceea in care iti privesti cu ochi goi si insensibili casa cuprinsa de flacari sau luata de ape. Dar nu durerea adanceste golul ci …faptul ca..in realitate… nimanui nu-i pasa.
(No Ratings Yet)
Loading ...