.
(No Ratings Yet)
Loading ...Epilog
Raman dator celor care pana astazi au citit blogul de fata, cu cateva randuri. Vreau sa inchei curat. Si tot ce fac, de azi, sa fac altfel. Si-atunci, bunii mei, va spun ca blog-ul meu, daca-l pot numi asa, a fost modalitatea mea preferata de katharsis. Blogul meu a fost ceva egoist. L-am construit in jurul unei povesti fara sfarsit. Nu mai am nevoie de el si-l voi lasa aici pentru posteritate, pana cand bunul meu prieten care-mi ofera hosting va decide sa nu o mai faca. De ce ? Pentru ca am inteles lucruri, pentru ca nu mai am nevoie de katharsis, pentru ca la 27 de ani ma simt in sfarsit pregatit sa traiesc ca omul care am vrut dintotdeauna sa fiu. Nu o iluzie, nu o imagine, nu un gand despre cum mi-ar place sa fiu. Si nu credeti ca n-a existat un pret. Domnul lucreaza intr-adevar pe cai misterioase si daca alte zeitati ne privesc atent dintre astre, se prapadesc de ras. Ma voi muta definitiv in locul din care in urma cu ceva vreme, plecam. Imi voi face tatoo-ul pe care mi l-am dorit mereu si pe care, nu stiu de ce, nu mi l-am mai facut. Imi voi cumpara motocicleta pe care mi-am dorit mereu sa o am. O casa, o viata. Voi trai asa cum mi-am dorit mereu sa traiesc. Sistemul meu de valori, s-a schimbat deja, restul sunt pe drum. Ceea ce las aici, dragi cititori, e un mormant de litere, ganduri, valori si idei care mi se pareau in clipa scrierii lor, potrivite. Dar uneori, e chiar ca in “Trainspotting”. Doriti-mi de bine, asa cum va doresc si eu ! Gasiti-va drumul, cautati fericirea ! Va multumesc tuturor !
Adio !
Cu stima, Tony Mircescu (al vostru Porc de York)
(No Ratings Yet) Loading ...Despre zbor …
Oamenii trebuie sa zboare uneori. Au nevoie sa o faca si trebuie lasati sa o faca. Si undeva in noi exista un click, un declansator, un mecanism de neinteles. Acel click poate face intr-o secunda din lumina intuneric si invers. M-am bucurat sa descopar ca si al meu mai functioneaza, pentru ca daca n-ar mai fi functionat, as fi fost cu siguranta intr-un birt infect imbatandu-ma .. din nou. Ei bine.. astazi, pentru a mia oara in viata mea, e timpul pentru inceputuri. Invatand din vechile mele greseli, ma simt capabil sa continui sa ma trezesc dimineata ca un om nou, care stie ce trebuie sa faca si ce nu isi are locul. Pretul, e drept, a fost mare. Pentru cine si de ce si de cand voi stii sa fac toate aceste lucruri nu are nici o importanta, cert este ca mi-as fi dorit sa le fac pentru altcineva, dar a fost “prea tarziu”. Dar ma gandesc ca in adevarata dragoste nu exista niciodata “prea tarziu” . Atunci cand exista, apar intrebarile, cele firesti. Si-atunci, pentru ca este vorba despre renastere din cenusa, despre temeri care nu ar trebui sa existe, despre cuvinte care n-ar trebui sa fie acolo.. vom zbura, impreuna si separat, spre alte locuri, precum pasarile calatoare care nu-si mai pot gasi stolul si se sfarsesc cazand din aer, de epuizare, in drumul lor.
Va multumesc mult tuturor celor care ati citit acest blog. Am pus aici o parte din mine. Eu .. asa cum am fost, cu un milion de defecte si cateva calitati, cu articole din zile bune si cu articole din zile grele. De aici, bunii mei, ca toate drumurile, se despart si ale noastre. Iar ce mai am de spus, daca vreodata voi mai avea, voi scrie cu grija, ascuns intre randurile vreunei povestiri, pe
UPDATE:
una e sa spui niste lucruri si alta este sa poti efectiv sa le faci. sa fiu totusi sincer. teoria o cunoastem. in practica, unele lucruri sunt facute sa fie vesnice. unele lucruri sunt pur si simplu parte din tine si orice ai face, vor fi si maine, si poimaine.. pana la final. la fel ca vecinul de la parter care sparge mingile copiilor.
(No Ratings Yet) Loading ...Despre cele mai grele lucruri
Cele mai grele lucruri, sunt acelea pe care, cand le-am simtit, au atins un varf in suflet. As putea spune ca cele mai grele lucruri sunt sa suferi de o boala incurabila sau sa iti vezi copilul murind de foame, dar eu ma pot referi doar la cele simtite. Cele mai grele lucruri sunt .. sa ti se inchida usile la care ai batut cu drag si care iti erau deschise. Sa de inchida asa, de pe o zi pe alta. Cel mai greu este sa gasesti deschise usi pe care nu ai intrat niciodata si care.. iti erau deschise mereu. Cel mai greu e sa vezi cum destinul se joaca din nou in jurul tau, un joc al vulturilor, indepartandu-se pentru ca intr-o zi sa se apropie din nou si sa-l imbratisezi, pentru ca ca asta este el, Destin. Nu il poti nega, nu il poti ignora, nu te poti atinge de el. Numeste-l blestem sau binecuvantare, e parte din tine si iti va zmulge ultimul strop de suflet, il va cerne, va reinventa alchimia transformandu-l in fericire si apoi il va face sange din nou, mereu prin Ea. Mereu, pentru totdeauna. Exista in viata momente, clipe, priviri care se intalnesc si care nu se mai pot desparti niciodata, pentru ca ceea ce era rupt, s-a sudat, irevocabil, atunci, pe loc. Oriunde ar fi, se va simti goala, oriunde vei fi, te vei simti gol, oricat ai cauta sau ar cauta, nimic nicodata nu va putea egala clipa in care privirile se vor intalni din nou. E ceva ce nu se poate explica in cuvinte celor care nu stiu despre ce scriu. Si-atunci .. sa navigam.. pe mari involburate.. sa cautam linistea si fericirea, sa ne imaginam ca nu a fost destin.. pana cand intr-o zi .. noaptea iti va suera in urechi o soapta care iti va rascoli toata fiinta: “E DESTINUL TAU”. Si atunci.. va fi pentru totdeauna.
(No Ratings Yet) Loading ...Ma duc dracului
Da… plec in Delta. Asa mi-a venit mie. Delta Dunarii , Busteni, Brasov, Sibiu, Sighisoara, Cluj, Oradea si-acasa. Asa ca, pana pe la 1 septembrie cand o alta dilema imi va macina creierii se somer, nu ne auzim, nu ne vedem. Multumesc mult pe degete numarabililor mei cititori pentru timpul pe care-l pierd citind aceste ineptii. Multumesc viitorului care cu siguranta rade ca un cal atintindu-si spre mine ochii porcini si libidinoasele maini. Multumesc prietenului meu care de fiecare data cand merg la baie imi reproseaza ca beau prea mult. Si nu-i asa deloc. Ideea e ca dispar pentru o vreme, din care vreme… juma de vreme va fi in salbaticie. Nu e minunat ? Este. Adio blocuri, adio bmw-uri si figuri, adio gesturi si iphone-uri, adio internet prieteni, adio tot. Ma duc acolo unde numai linistea are sunet. Si pentru cateva zile … sunt salvat. Iar daca nu voi mai scrie nimic, niciodata .. cu siguranta am ramas acolo, cu pelicanii.
(No Ratings Yet) Loading ...