Vrajitoare si ghicitori, unde-i rugul ?
Vad tot felul de stiri. Vrajitori, vrajitoare, ghicitori. Mama Omida, Sidonia, Paraschiva, Sofronia, Eufrosina, Mecedesa, Spania …etc, o intreaga suita de ghicitoare si cititoare in urina care au umplut spatiile ziarelor si au usurat in cativa ani credulii de bani mai multi decat vor avea vreodata cinstitii muncitori la uzina dupa o viata de munca. Cica ar fi si asta un serviciu care se poate presta cu conditia sa se elibereze chitanta! Adica ghicitul in urina. Bine, fie , in final prostia se plateste…si totusi.. de ce nu am ridica in streang aceste creaturi maronii? Opa…asta-i instigare la violenta si nu se stie cum maine-poimaine joc si eu table cu Jiji, ca cica suna a discremenare dom’ne. Pai…imi cer scuze pentru exprimarea rurala, am sa ma exprim mai academic. Din ce motiv nu lapidam aceste persoane de origine indigena ? Se presupune ca sunt vrajitoare si prin urmare descantecele le-ar putea salva pretioasele vieti in orice situatie s-ar afla. Gresesc undeva ???
(No Ratings Yet)
Loading ...Pimp my horse
Nu sunt rasist. Niciodata nu a contat pentru mine decat omul din fatza mea. Am avut in jur tigani, columbieni, bolivieni, nigerieni, marocani, ecuadorieni, toti cu pielea mult mai inchisa decat a mea. Am participat la petrecerile lor, de la ei am invatat despre obiceiurile lor. De ce oare din acest mozaic, tiganii nostri au fost mereu cei care m-au dezamagit? Uniunea Europeana finanteaza acum in Romania fel de fel de productii cinematografice ieftine menite sa atraga simpatia pentru tigani intr-o tara rasista de sute de ani. Asa cum asociezi pestele cu apa, in 99% din cazuri tiganul va fi asociat cu furtul. Este fiinta capabila sa te injunghie sau tradeze dupa ce i-ai salvat viata. In ultimul timp i-am cunoscut de aproape, conjunctura a facut sa ne intersectam in fiecare zi. Sunt oameni veseli, simpli, iubesc viata. Sunt vicleni si rareori spun ce gandesc. Nevoia de acceptare iese in evidenta la fiecare discutie despre rasism. Atat de puternica este acea nevoie incat pe moment sunt dispusi sa se sacrifice doar pentru a convinge interlocutorul de bunele lor intentii. Prietenia insa dureaza pana cand e nevoie de un sacrificiu real. Ceva pentru care orice prieten adevarat ar intoarce lumea pe dos. Ceva mai dificil decat a face cinste cu o naveta de bere. Acolo tiganul va claca. Se va face pierdut sau te va injunghia el. Dar…sa va spun povestea. Am locuit sub acelasi acoperis cu ei. Cand am inchiriat camera nu stiam unde merg. Proprietarul era in Franta. Curand, aveam sa aflu ca sunt inconjurat. Am facut ce stiu eu cel mai bine si curand iata-i organizand petreceri tiganesti cu mult alcool. Irelevant ca au adus boschetare pe care au incercat sa le seduca. Irelevant ca au mancat tigari. Irelevant ca am ascultat Ternipe. Aveam Jack pe masa si era destul. Un soi de prietenie pseudosincera si prudenta aparuse intre noi. Ne jucam de-a Caesar si Brutus. Pana cand am aflat ca proprietarul nu ne mai cumpara lemne pt incalzit ci aeroterme, pe motiv ca nu are legate la contor camerele noastre. Evident am abuzat de curent pana la factura de 800 Ron caci magie, camerele erau trecute la contor. Ne revenea evident sarcina de a plati ca niste chiriasi cuminti. Mda, nu eu. Cuminte i-am atras de partea mea pe ceilalti, uneltind zambind la efectul bumerang. Eram zilnic presati sa platim, venise o hartie care anunta debransarea. Am frunzarit ziarul de imobiliare, am gasit omul, am gasit locul, am potrivit piesele puzzle-ului si am asteptat. Mi-am rugat echipa sa se poarte la fel in casa, sa nu emita semnale, trebuia sa tragem de timp. Pana noaptea cand trei masini au parcat elegant in fata casei. Am scos lucrurile pe geam si le-am transportat elegant, tacit, la noua locatie. Totul pana la ultimul ac, apoi i s-au inmanat cheile cerberului “Igor” care ingrijea de casa. Reactia a meritat tot efortul. A fost ca si cum Sodoma i se reflecta in glas, in priviri, in tremur. Apoi am plecat, definitiv. Nu mai stiu nimic de ei. I-am lasat in urma, nu meritau mai mult oricum. Un singur lucru imi este clar, la randul meu am gresit. La randul meu m-am bucurat ca o vulpe. Nu am fost cu nimic mai bun. Si la randul meu, astept acum bumerangul. E ok, atata timp cat intelegem si ne asumam asta. E doar o chestiune de TIMP.
(2 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...Asistam la eliminarea saracilor
Este in natura umana sa fim indiferenti sau in cel mai bun caz ineficient, apropos de durerile si nevoile semenilor. Am sa fiu scurt. Timisoara are sute de saraci care locuiesc in strada pentru ca din tertze motive nu mai au case. Voi lasa la o parte din aceasta categorie hotii, cersetorii, drogatii, alcoolicii. Sa vorbim despre cei care se afla in imposibilitatea de a munci si se afla pe strada. Cu siguranta nu sunt singurul care a vazut batrani plangand si noinarind noaptea in frig pe strazi. Cu siguranta nu sunt singurul care a avut atunci pe loc impulsul de a face ceva si apoi … a uitat. Ei bine, mi-am pus problema ca orasului ar trebui sa-i pese. In tari civilizate, la care am facut deseori referire pe blog, exista saraci doar daca acestia aleg sa nu munceasca, nu din lipsa locurilor de munca. Nu vad de ce primaria spre exemplu nu ar putea amenaja o cladire in regim de motel, cu paturi suprapuse, pentru aceia dintre saracii de pe strada care mai vor sa munceasca, mai vor sa faca ceva cu mainile si mintea lor insa nu li se mai da posibilitatea. Varsta, vreun handicap, indiferenta societatii. Cu siguranta s-ar gasi munci in folosul comunitatii prin care sa isi plateasca sederea si masa. Si cu siguranta o bucata de paine si o supa calda s-ar gasi pentru acesti oameni. Dar nu, saracii nostrii sunt lasati sa moara in mizerie pentru motivul devenit universal: ei nu mai produc. Nu mai genereaza profit. Nu mai platesc taxe. Abia daca mai consuma cat sa isi traga zilele. Ei nu mai fac parte din sistem, deci sunt tacit inlaturati. Permiteti-mi sa scuip pe acest concept acel gen de flegma verde si mucilaginoasa care nu iese usor la spalat. Saracii nostrii NU trebuie lasati sa moara pentru ca nu mai produc pentru societate. Daca aceasta este regula dupa care traim cu totii, sa le dam sansa de a produce din nou, fara sa-i discriminam pe anumite considerente. As dori sa stiu daca exista oameni interesati sa semneze o petitie care sa fie inaintata primariei pentru ca acestor oameni dezavantajati sa li se ofere o cladire in orasul nostru in regim de motel cu paturi suprapuse, neesential cum, sa isi plateasca sederea si masa in ore prestate in folosul comunitatii, sa li se redea sansa la viata. Sunt convins ca bani s-ar gasi, asa cum se gasesc bani pentru o sumedenie de mofturi care nu presupun pierdere de vieti omenesti.
(2 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...Suflete cu cheitza
E o dupa-amiaza superba de octombrie, soarele isi face treaba lui pe cer, eu incerc sa imi fac treaba mea pe pamant. Merg spre job cu pasi mici, calculati, am plecat mult prea devreme de acasa. De fiecare data cand privesc in jurul meu detasat, incerc sa ma trezesc rapid. Oamenii sunt inundati de griji si dureri. Nu mai cauta de mult sa-si inteleaga sufletele. Sunt fragile masini care produc mult si consuma putin. Se acumuleaza in buzunarele unui pumn de oameni care conduc planeta, sau e altceva si ma depaseste. Omul de rand, inconstient, doar subzista. Am vazut in fiecare zi un om vorbind singur pe strada. Definitiile pe care le dam iubirii, vietii, omului, nu se reflecta niciodata in existenta noastra. Si totusi, deseori avem senzatia ca ceva nu e in ordine, dupa care adormim la loc. Doar sistemul are nevoie de noi.
(2 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...Scarba si dezgust
Stim cu totii drama copilului de 4 ani care a murit torturat de carpa imputita care chipurile, il ingrijea. Unde? In Romania, in pula mea, sa se auda peste mari si tari, aici in Romania. Vinovati? Canci. La scurt timp, ce sa vezi, minune mare. Se iau masuri? Se gasesc vinovati? Se inaspresc legile pentru vinovati? O pula ! Mai moare un copilas. Unul de sase luni. Unde ne aflam? In Romania. Moare pentru ca vita cracanata care l-a adus pe lume nu l-a dus la doctor, l-a lasat in mizerie, flamand, neputincios, in caruciorul plin de viermi. Film horror? Ia pula ! 2008 Romania. Si pentru ca vita cracanata nu a botezat copilasul, a fost ingropat la marginea cimitirului, alaturi de sinucigasi, gratie unui scarbos, repugnant si mizerabil sufleteste…popa. Parinte, pai sa nu te ardem in cur prin sutana cu vatraiul inrosit in foc? Sa nu te tinem parinte cateva luni in cocina cu porcii pana iti accepti originile? Pai cine e paganul popo? Copilasul are la cap o cruce din scanduri rupte din gard si la 6 luni, avea sufletul pur, neintinat de mizeria pe care noi o inhalam. Drept e ca la domnul parinte nu stim cu certitudine care-i gura, care-i cur, o fi dupa cum se nimereste. Parinte parinte, ti-oi rupe nasul in lumea de apoi cand ne-om vedea. Iar asistenta maternala, intrebata de ce nu s-au luat masuri din timp, de ce nu a observat cum fratiorii micutului mort abia isi trag zilele infometati in acea cocioaba, a scuipat printre dinti un sec ASTA E! Cum va suna doamna sa fiti luata de par si potrivita cu supapa din falus in falus pana cand pierdeti numaratoarea si matematica incepe sa vi se para simpla? Asta e ! Unde sunt executiile publice cu miros de trandafiri si mosc? Care este in final definitia OMULUI? Nu cea din carti,doar cea reala. Cred ca ne-ar ingrozi si am intreba ce fel de fiara e aceea si din ce Hades vine ea. Suntem departe de a ne controla dualitatea, suntem pamant.
(2 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...