Cerul din ochii curvei
E ultima ta noapte cladita pe durere
Si ultima ta paine dospita din placere
E ultimul tau zambet, zambet de praf de stele,
Pe-un chip cu vanatai lovit de palme grele.
Nu mai clipeste cerul din ochii tai pierduti
Nu mai apar burtosii libidinosi sa-i futi
E liniste si pulsul ti-e tare in ureche
O soapta se aude: “sunt eu, te vreau pereche”.
E alb pe sandale, alb pe buzele tale,
Te cheama la dans culori ireale,
Noaptea e lacrima neagra rupta din luna,
Lacrima ta e neagra , femeie nebuna.
Valuri de luna
Valuri se sparg, mangaiate de luna … se arunca spre stanci,
Tu ma cauti, eu te strig, ne topim impreuna … in soapte adanci,
Marea te cheama, iar mie mi-e teama… ca s-ar putea sa te ia,
Arunc inspre luna, o privire nebuna… insangerata si grea.
Apusul ma doare, dintre valuri amare … apari
Esti o dulce minune, cazuta-ntre spume… tresari
E o alta poveste … e un altfel de nume,
O altfel de mare … ce cauti intre spume ?
O umbra hidoasa, o umbra te lasa … se pierde mereu
Se descompune incet in lacrimi de noapte, te striga, te uita, ma doare, te doare, e-n mare, e-n soare … sunt eu.
Hohote de ras
Rad noptile de noi, de invinsi si eroi,
De zdrentarosi sau snobi sufocati de haine noi,
De cuvintele goale, de gemetele infernale,
De zamislirile mintilor noastre … banale,
Rad zeii in hohote marsave
De mangaierile noastre suave,
De sentimentele dezradacinate,
Si nou nascutul care in viata se zbate,
Radem noi, cand ne vedem goi,
Cu suflete rele mustind de puroi,
Cu vise inutile atat de desarte
Care ne poarta pe aripi spre moarte.
E liniste, ultimul hohot s-a dus,
Acelasi soare coboara spre apus,
O lume pustie renaste si plange
Cladita pe lacrimi de ura si sange.





































