Mutandu-ma din Timisoara la Cluj, ma gasesc la un moment dat in fata unei situatii destul de neplacute. Parul incepuse sa ia o forma ciudata si nu mai era rebel ci dadea exact in freza de GEEK LIKE. Si cand frate-mi mi-a spus dupa ce m-a vazut pe webcam “baaah ce caciula faina ti-ai tras”, am decis ca e timpul sa gasesc o frizerie si sa ma tund.

Bun, nimic mai simplu, se gaseste o frizerie, se intra, se dau 2-3 explicatii, totul merge ca la carte, platesti si iesi. Si o gasesc pe prima. E sambata si deci, desi usa era larg deschisa, frizeria in sine nu era. Era tocma’ inchisa de-a binelea. Asa ca, voios, am inceput cu o miscare rectilinie sa caut o alta. E o zi absolut superba pentru plimbare pe jos in Cluj. Si iata, evrika !!! Undeva, pe malul Somesului, vad o frizerie inghesuita cumva , undeva … dar la naiba, o frizerie e o frizerie ! A fost primul moment in care am regretat ca nu stiu ungureste. Poate as fi aflat mai repede si nu dupa 15 minute ca ultimul client fusese deja luat, iar eu fiind un pic peste ultimul, trebuia sa imi vad de drum.

Perfect, “raman netuns si pornesc incet spre casa” imi zic in sinea mea cand o reclama stramba, scrisa parca cu dermatograful, imi atrage (probabil prin uratenia ei) privirea. FRI-ZE-RI-E ! Deschis Sambata 08 – 18. Ce revelator ! Ca si cum Universul ar fi pus un pic umarul la problema mea cu “caciula”. O frizerie care lucreaza Sambata si in regim de sclavi. Si intru.

Din prima ma izbeste vederea celor 3 scaune de frizerie, unul dintre ele inghesuit sub o scara din lemn. Dar .. la naiba, e probabil singura frizerie deschisa azi. Un tip cu o privire bizara ma pofteste pe scaun in timp ce o doamna infigea foarfeca sarguincios in parul unui domn intre doua varste.

Ma asez. Dau cele 2-3 instructiuni, tipul incepe. ZZZzzZZZzzz cu masina. Apoi incepe sa SUFLE parul cazut dupa gatul meu. La fel si pe cel cazut pe obraz, la fel pe cel cazut pe frunte. Interesant, mi-am zis, ar putea sa imi sufle putin si in p… , daca tot a adus ceva inovator in meseria asta. Jumatatea plina era ca respiratia lui era chiar Wregley’s, lucru care a contribuit hotarator la bacsisul lui.

Punctul culminant insa, a fost altul. Cel in care masina de tuns s-a oprit. Tipul mi-a pulverizat un fel de …lubrefiant…in cap si a scos de undeva de dupa tuburi de spray…un forfecoi. Exact…for-fe-… mda !!! Era tocma’ o foarfeca din acelea de tuns oi ! Cu care natural si lipsit de orice fel de inhibitii, incepe sa ma …sa zicem…”tunda”. Scartz…scartz… si fire de par zburau in stanga si in dreapta in timp ce magaioaia metalica scrasnea pe langa urechile mele, facandu-ma sa ma simt mic, umil si neputiincios. Si mi-a zis .. “uite mah cum a lucrat Universul la binele meu…o fi dupa merit”. Lucra absorbit in munca lui de parca ar fi fost ruda cu Edward omul-foarfeca. M-ar fi surprins cu siguranta mai putin sa fi scos de undeva de dupa pult o maceta. Dar eu eram pironit pe scaun si tuns cu un forfecoi de tuns oi. Creierul meu refuza sa creada si mi dadea mereu spam “asta nu e real, asta nu mi se intampla”.

In cele din urma, scrasnetele au incetat. Omul a terminat…si zambind ca Tarantino mi-a spus “e bine ?” Am dat din cap sec … “aham!”. Acum sunt acasa, tuns si zambitor si daca imi mai confirma 2 persoana azi ca omul n-a facut chiar o treaba rea… ma mai duc acolo si data viitoare. Am zis !

Bookmark It

Hide Sites