Flegme si tamaie
Nu ca as avea ceva neaparat cu luminatele “fetze-bisericesti”. In orice caz, nu cu toate, insa ma simt obligat sa transmit mai departe, DIN GURA IN GURA ca asa se obisnuieste la noi la romani, cele aflate de mine in materie de popi. Nu pot sa le spun preoti, cu atat mai putin “parinti” celor la care ma voi referi, iar sursele care m-au informat sunt 100% credibile.
Ei bine, in judetul Gorj al secolului nostru, anul de gratie 2008, exista sate in care absolut orice serviciu pe care ti-l ofera un popa se plateste. De la spovedanie pana la pomelnic, ba chiar exista si o lista de preturi. M-am exprimat gresit, imi cer scuze, este vorba despre “o sfanta lista de preturi”. De Paste, un pomelnic costa anul trecut 400.000 lei vechi sau 40 RON de persoana. Ceea ce insemna ca numele tau va fi ragait de sfantul glas al popii timp de sase saptamani, chipurile in rugaciune. Dooooh ! Acest popic, umbla vorba, era extrem de ofensat atunci cand se intampla sa citeasca numele vreunui consatean care nu achitase deja cei 400.000, in conditiile in care oamenii, saraci lipiti si in marea lor majoritate zilieri, isi storceau mintile si buzunarele ca sa faca rost de lovele si sa-si cumpere un loc in cer, la loja. La modul “CUM MAH! EU TE CITESC AICI PE GRATIS ?” Fara acei bani, pomelnicul nu se facea, nu-ti auzeai numele, ramaneai de rasul satului. Fara o suma de bani nu te poti spovedi, caci parintele, care are fir direct cu birourile de deasupra norilor, nu isi va deranja superiorii pe gratis, unde mai pui ca trebuie sa te primeasca sub …poala. Sa fim seriosi, n-as sta acolo nici mort !
Vesnicia s-a nascut la sat, perfect de acord, dar cu prostia ce facem? Pot intelege simplitatea, pot intelege diferentele de mentalitate intre o zona si o alta, pot intelege, in futere, chiar si pasiunea unora pentru animalele mici de companie cu blana, dar prostia adanc inradacinata nu o pot intelege la fel de senin. Acel popa trebuie spanzurat de picioare cu ata de papiota deasupra unui butoi cu cacat, apoi dat prin pene si fulgi si alungat din sat cu biciul, nu inainte de a fi destituit din drepturi.
Exista mafie in toate. Exista o vanatoare crunta de parohii. Exista suflete haine intre fetze bisericesti. Exista … oameni. In acel satuc, inaintea acestui tanar preotas, a slujit un altul batran, din cele auzite de mine, un om bun. Pana in ziua in care i s-a pus lacat la biserica si omul a trebuit sa-si caute mijloace de subzistenta cum a stiut. Mi s-a spus ca i-au dat lacrimile la o slujba, caci fusese alungat ca un caine de catre cel tanar, de la biserica la care servise atatia ani. VORBIM CUMVA DESPRE PREOTI ? Despre oameni care ar trebui sa fie indrumatori? Despre oameni care ar trebui sa fie cei “cu carte” intr-o comunitate rulala? Ai carte, ai parte…normal… ai carte deci exploatezi prostia oamenilor, respectul lor fata de ceea ce reprezinti, teama lor de Dumnezeu, credinta… si te pricopsesti. Dar daca exista totusi o lume de dincolo… ce te faci ninja ?
Una peste alta, traim in Romania. O Romanie care este rezultatul nostru. Sa nu ne fie mare mirarea daca vom intra in biserici ca in cinematografe, cu card de credit sau la prezentarea unei file C.E.C. Sa nu uitam ca exista o masa de oameni absolut nepotriviti posturilor pe care le ocupa. Din pacate, aici nu ne putem lupta decat cu vorbe, iar lucrurile palpabile iau nastere din fapte. Domnule popa, daca vreodata vei fi dispus sa te vinzi cu totul pentru bani, anunta-ma primul si voi face un credit ca sa te cumpar, pentru ca ca imi doresc sa te am pentru posteriate in camera mea, impaiat !
(3 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...4 Responses to “Flegme si tamaie”
Leave a Reply
OK… Sunt foarte nervoasa in momentul acesta! Nu, nu din cauza ta. Din cauza ca tu nu esti cunoscut. La un asemenea post ar trebui sa ai cel putin 10 comentarii! Scrii mai ca un jurnalist si ii intreci pe multi lameri din blogosfera roamaneasca. Pf… Nu te cunosc personal, dar ador ce scrii. Jur… esti ca si partea aceea din mine… o parte extrem de sarcastica si de ironica, doar ca tu o faci mai deschis. Eu nu pot pt ca nu prea imi plac polemicile. Dar vreau sa zic ca esti grozav!!! Tine-o tot asa!
Da… sunt preturi chiar si in “Casa Domnului”. Doar ca daca ii intrebi ce fac cu acei bani ti se va raspunde: Bunul meu frate, sunt pentru nevoiasii din colturile lumii. Am cantat intr-un cor bisericesc, stiu ce spun
). Dar… Nu sunt toti la fel. Am intalnit si persoane care meritau tot respectul meu… Dar majoritatea celor care sunt “Vladică” = Popa, preot sunt precum i-ai descris tu. Offf… sunt multe de zis… spun doar atat: treaba cu banii e minora pe langa faptul ca unii dau in carti si fac farmece chiar si cu sutana pe ei si hirotonisiti. Trist… si infricosator!
Draga Victoria, ceea ce facem, expunerea in vazul tuturor a unei parti din noi, nu e un lucru mereu simplu, nu trebuie sa fiu cunoscut, nu vreau, e suficient sa stiu ca exista cativa oameni carora le pot provoca sentimentele prin randurile scrise. Nu avem nimic, suntem goi, totul devine praf, dar ‘la inceput a fost Cuvantul’ si poate asa, prin cuvinte naturale, sincere, pline de sentiment, vom schimba lumea in ceva mai bun.
Cat despre credinta, nu e credincios adevarat cel care face plecaciuni in fata bisericii toata viata, asteptand apoi ca un caine osul. Credinta, dupa parerea mea, implica suflet, iar sufletul este deseori ceva ce ne ramane strain in clipa mortii si s-ar spune atunci ca ne-am pierdut de noi. Trist.