Cine urca si cine coboara ?
Intr-una din zilele trecute am urcat in autobuz. Inauntru aceleasi fetze triste din piatra. Afara, o namila de controlor insotit de un politist comunitar. Sau mai bine, doar comunitar. A fost ziua in care am fost fortat de imprejurari sa fiu un bun contribuabil si sa compostez bilet. Biletul era evident primit asa ca nu m-am simtit frustrat. M-am asezat si in cateva secunde ma trezesc cu un vagabond de vreo 25 de ani langa mine. “Te rog sa ma scuzi”. “Pentru”? “Ca stau langa tine”. “Omu’ relax, e ok, fi serios”. In urmatoarele secunde imi povestea cum tocmai a scapat de la politie cu dosar penal, cum isi omoara ficatul cu vodka ieftina zi de zi, iar la replicile mele a spus senin: “cel mai rau lucru care mi se poate intampla e sa mor, asa ca…”. Corect. Realizase pe jumatate ideea. Era la rascrucea dintre drumuri. Si imi amintea de Dani. Afisa pe chip o resemnare sfanta, senina, fara vreo pornire de rautate. Era doar foarte singur,atat. Intre timp, controlorul si comunitarul urcasera. Cel din urma il observa pe vagabondul de langa mine si urla la sofer sa deschida usile, apoi il prinde de mana pe vagabond si incepe sa traga de el violent spre iesire. Poate pentru ca se tinea cu o mana de bara in timp ce imi ura “numai bine, ai grija de tine”, poate pentru ca nu am apucat sa-i dau doua portocale sau poate pentru ca vedeam in el pe altcineva, m-am trezit strigand la comunitar:”Lasa-l mah mai incet, ti se pare ca e animal”? S-a facut liniste. In comunitar s-a intamplat ceva, nu a scos un sunet, s-a facut mic, mic de tot, asa cum era. Matahala de controlor ma privea incruntat asteptand probabil sa intorc privirea. M-am uitat adanc in ochii lui de porc mistret si am vazut un macelar, un tortionar, un securist, un camatar, un talhar, un violator, un bivol biped, toate suprapuse intr-un trup cu ochi tulburi. Si-a intors privirea. Cine poate decide cine merita sa ramana in autobuz si cine coboara? Suntem toti pasageri intr-un autobuz mult mai mare. Oamenii urca si coboara singuri. Nu exista nimeni care sa-i forteze. Si atunci, cum poti tu, un biet muritor de rand, sa dai afara un alt om, dintr-un autobuz mult mai mic? Ne-am putea intalni in autobuzul cel mare. Ai bilet?
(2 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...Pacatul ignorantei
Pacatul ignorantei este dupa parerea mea al doilea dupa cel al mandriei. Puterea de a privi fara nici o tresarire la suferinta aproapelui tau. Exista astfel de oameni, indraznesc sa spun ca predomina pentru ca aceasta dimensiune le apartine lor. Atunci cand constiinta nu mai lucreaza, poti privi fara compasiune in jur. Si toate decurg de aici. Lipsa de compasiune duce repede la exploatarea suferintei. Urmatorul pas este dezumanizarea. De multe ori e suficient sa iti pese, sa iti fie clar ca in timp ce tu mananci acel kebab, undeva un parinte intinde copilului muribund ultima bucatica de paine. Oameni mor zi de zi in mizerie. Vor doar o zi in plus, nu o masina mai buna, nu un salar mai mare, nu o vacanta intr-o tara exotica, vor doar banala coaja de paine pe care tu o arunci pentru ca e prea tare. Resturile de la masa ta ar putea prelungi viata unui flamand. Esti vinovat de fiecare data cand mananci cu indiferenta. Vinovat pentru tot ce stii dar nu simti. Nu mai vinovat decat mine. Nu poti face bine tuturor, nu te poti multiplica, nu te poti sacrifica si dedica aproapelui, e viata ta si e prea mult. Dar fara nici un efort te poti face util pe acolo pe unde calci. E prea mult? Nu sunt eu in masura sa tin lectii de morala, eu spurc si scuip, ridic in pula si arunc cu noroi din cocina lipsit de remuscari, sunt Porcul de York si am sa mor porc, dar tu, cititorule, poate vei medita cu mai mult folos la pacatul ignorantei.
(3 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...