Secretul gustului
Mereu am apreciat sandwichurile astora cu capul mare. Stii tu, aia care in clasele mici nu scoteau nasul din carte si erau tintele tuturor rautatilor celorlalti colegi cu note normale in catalog. Oamenii astia pe care-i alergam pe coridoare au crescut si am ajuns colegi de birou si iata ca inca au la ei sandwichuri delicioase. Tocmai savurez unul si imi amintesc de vremuri in care le cotrobaiam in ghiozdane si le mancam mancarea sub ochii inlacrimati. Furam si de la cei cu note mici dar ei nu aveau sandwichuri bune, ca si cum in ele se reflectau ei insisi sau familiile lor dezorganizate, iar celelalte, cu felii taiate de maini educate, intelectuale, erau atat de diferite, ordonate, curate. Ce sandwich delicios !
Uniform. Banal. Nimic nou.
Uniform. Banal. Nimic nou. Lucrez. Monoton. Raspunsuri la o intrebare pe care ti le pun cunoscutii in momentul in care te intalnesti cu ei. Pe strada. In bar. La lucru. Zilnic. Dupa multi ani. Oricand.
“Ce mai faci?”
“Ce-i nou?”
“Povesteste-mi ce-ai mai facut de cand nu ne-am vazut…”
In ultima vreme simt ca multa lume da aceleasi raspunsuri. Eu, cel putin, fac asta destul de des in ultimii ani.
De ce raspund asa? Pentru ca e adevarul… Si nu e placut, daca stai sa te gandesti. Viata, daca abstractizez, se transforma intr-o linie dreapta. Ori aproape nimic pe lumea asta, fiind liniar, nu e foarte interesant…
Personal, simt nevoia sa revina liniile curbe in viata mea. Te obisnuiesti repede cu liniaritatea. Dar, la un moment dat, cand faci un pas in spate si privesti ce se intampla, iti dai seama ca faci multe si nimic… Ai activitate in fiecare zi, acasa sau la locul de munca, insa nimic nu-ti ilustreaza potentialul pe care-l poti avea. Nu ai timp sa faci ceea ce-ti place. Nu ai timp sa dezvolti o idee care-ti vine din senin. Te inghite cotidianul. Te trezesti, mergi la lucru, te intorci acasa, faci de mancare, faci curatenie, te speli, speli rufe, platesti facturi, circuli cu masina, platesti amenzi, platesti asigurari si tot asa… un inel inchis… care te cuprinde si nu-ti mai da drumul.
Ce poti face? Doar de tine depinde daca schimbi abordarea…
Eu… parca mi-as dori sa pot trai altfel… merita sa incerc.





































