Viata bate filmul
Daca trebuie neaparat sa cautam dezamagiri in viata, le vom gasi si ne vor coplesi. Daca am constientiza viata din faza de fetus probabil ca ne-am spanzura cu cordonul ombilical. Dar suntem cu adevarat atat de loviti de soarta sau defapt nu ne gasim locul si refuzam sa fim impacati cu noi insine? E mereu nevoie de MAI MULT. Traim efectiv pentru MAI MULT. Un job mai bun, o masina mai tare, o pula mai mare, o pizda mai roz, haine mai scumpe, mancare mai buna, parca ne-am fi nascut toti in luna Mai in pula mea. Evident am ajuns sa numim lipsa unui anumit nivel de viata dorit, tristete. Si odata scopul atins, un alt nivel se naste. Si ce tare, suntem mereu tristi. Cresc vanzarile la batiste smiorcaitzilor ! Inlacrimatzilor ! Pentru ca un singur lucru acopera rana provocata de nevoi. Banul ! Prin deductie ce? Suntem nefericiti pentru ca nu avem bani. Sa nu ne ia la pula toti sfintii din calendar? Cum ramane cu ceea ce avem deja? Ah, nu se pune, daca te-ai nascut cu anumite avantaje fata de semenii tai, esti nefericit daca ramai doar cu ele. Daca ramai sanatos, cu vedere, cu un acoperis modest si o familie intreaga, fara morti si raniti, poti incepe sa plangi pentru ca nu ai bmw. Da-i drumul, masturbeaza-te, linisteste-te, sufla nasul tristule si lupta pentru bmw pentru ca fara el n-ai cum sa te simti intreg. Nu este omul o fiinta scarboasa? E, hai ca n-o fi chiar asa. Sunt doar un pic gravida. Nu ai dezvirginat-o, ai bagat doar capul putin. Ai doar inceput de sida. Oameni buni, tristetea si depresiile au in mare parte radacini in mizeria sufletelor noastre. Si mizeria e mare daca nu poti vedea rasaritul ca pe ceva frumos. Insa asta numai un orb care s-a vindecat ti-ar putea spune. Un flamand iti poate spune ce buna e painea goala. Un insetat iti poate vorbi inlacrimat despre apa. Si uite ca am puteri magice si te vad pe internet. Daca citesti articolul asta, exista riscul sa ai si ochi. Cat despre mouse, nu cred ca-l manevrezi cu picioarele. Dar urme ale tristetii egoiste, nejustificate, meschine, sunt in fiecare dintre noi. Ai putea insa macar sa zambesti, sa te bucuri pentru tot ce ai simultan in acest moment, lucruri pe care nimeni nu ti le datora. Iar masina frumoasa, vila, piscina, hartia de buda fina, vor fi pamant odata cu tine si poate, doar poate, nici macar nu iti lipsesc decat in mintea ta. So, Neo, shall we take the blue pill?
(2 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...Praf de oase
Nu a durat mult. Au devenit trecut caruciorul, bicicleta Pegas, omul de zapada, soba cu lemne, prima portocala, lacrimile ei, vacantele, profesorii, coridoarele liceului, marea cu valurile de atunci. Noptile petrecute pe terase, chefurile nebunesti, betiile crunte, sufletul peticit. Si parintii, nu erau mai tineri? Incaruntesc, se duc incet spre un drum pe care noi abia il intrezarim. Timpul, ce sa-i fac timpului? L-as sparge de pereti, l-as rupe in bucati, l-as sodomiza pana ar implora mila, dar sunt un biet nebun care personifica timpul. Oare nu acceptam moartea pentru ca nu avem de ales? Oare nu am inventat nemurirea din teama ca totul se termina in praf de oase? Timpule, minte-ma frumos ca sa nu te fut ! E greu sa-i vezi batrani, ba chiar traim deseori atat de alert si de egoist ca nu-i mai vedem, si trec pe langa noi ca palide umbre. Si nu vor mai fi ! Intelege ! Simte asta, ei nu vor mai fi aici peste cativa ani ! Ani, luni, saptamani, zile, ore, minute, secunde, in mintea mea sunteti praf de oase si voi. In mintea mea va ucid si eu cum si cand vreau, ma razbun si eu, nasc si distrug lumi si plang fiecare secunda care nu e a mea. Vreau inapoi carabusul din pumn. Vreau sa-mi revad bunicii mai tineri. Vreau sa moara moartea de mana mea, vreau sa-i sorb ultima suflare, sa simt cu trag din ea tot ce o face sa existe. M-ai facut dupa chipul si asemanarea ta, de ce ma vad ca pe o boala? Sunt bolnav de boli care gauresc osul sufletului pe veci. Sunt bolnav de…timp. Si Tu te imbolnavesti? Nu, nu ai cum, ce naiv sunt. Si n-am sa primesc iluzia inapoi, n-ai sa imiti Matrix-ul pentru mine nici daca te rog, pentru ca nu minti pe nimeni. Doar eu mint cu fiecare iluzie. Nu voi primi din nou prima zi de scoala, noptile de vara cu ea de mana, tigara trasa scurt in piept, rasetele, melodiile de atunci, apusurile, diminetile, trecutul meu, identitatea mea. Eu sunt trecutul meu. Mi-l dai? Dar ce orb sunt. E acolo, a fost mereu acolo, il simt, e una cu mine, sunt una cu el, iar ei sunt tot acolo. Timpul nu-i atinge. In mintea mea lumea e calda, e diferita, e nemuritoare atata timp cat nu uit. Sau… e o iluzie?
(3 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...