Sub povara educatiei
Salbaticia persista inca in toate catunele Romaniei, imbracand cele mai urate forme. Degradarea sufletului uman nu si-a oprit niciodata evolutia. Saracia este de cele mai multe ori catalizatorul pornirilor demonice. Noi, cei care suntem parte din jungla urbana, nu stim nimic despre adevarata saracie. Nu absenta prosperitatii ci lipsa unui colt de paine inseamna saracie. Tara abunda de astfel de locuri si mi-a ajuns la urechi povestea unui sat in care exista oameni dispusi sa munceasca o zi pentru un blid cu mancare. Rautatea a patruns in sufletele oamenilor prin usile deschise din interior de suferinta. Oamenii si-au vandut caii, care-i slujisera ani intregi, pentru taiere. Banul are in acel loc miros. Animalul gasit pe tarlaua vecinului pascand, e schilodit cu salbaticie de proprietar. Cel care calca doar cu pasul pamantul vecinului, poate ramane acolo intr-o balta de sange. Se taie padurea, se fura lemne, se fura totul. Pentru ca zona e saraca, pentru ca acele gradini reprezinta pentru saraci viata insasi. Nu inteleg insa, cu ce a gresit calul caruia i-au taiat piciorul de undeva deasupra copitei si pasea in dureri cumplite cu osul atarnand. Nu inteleg de ce animalele sunt torturate sadic pentru a face rau indirect stapanilor, nu inteleg de ce legea europeana nu ajunge la catune, cu sanctiunile ei, sa taie la randul ei in carne vie. Saracia nu poate fi scuza pentru salbaticie, cu atat mai putin pentru rautatea gratuita izvorata din cruda placere. Saracia nu trebuie sa transforme omul in macelar. Civilizatia trebuie impusa cu forta. Neadaptatul trebuie izolat social, pana cand izolarea il va obliga sa invete normele firesti de convietuire sau sa apuce cu convingere streangul. Nimeni nu vorbeste despre viata acestor oameni si mizeria in care isi duc zilele. Nu pot fi condamnati inca, nimic nu s-a facut vreodata pentru ei. Dar sa nu uitam ca aceste catune sunt un mediu social, maternitati ale balastului uman. Aceste medii fac din copiii nostri viitori monstri cu un sistem de valori intunecat si ostil vietii. Factorii sociali sunt periculosi atunci cand ating polaritati, indiferent de sens. Le va arata vreodata cineva acestor oameni ce inseamna o comunitate civilizata? Vor avea vreodata termenul de comparatie? Cum altfel sa aiba macar sansa de a alege? Suntem pasivi, aratam acuzator cu degetul, dar cultivam in tacere radacinile raului. Suntem europeni, dar suntem in primul rand romani. Avem, avem cu adevarat nevoie, sa intelegem importanta educatiei.
Pacatul ignorantei
Pacatul ignorantei este dupa parerea mea al doilea dupa cel al mandriei. Puterea de a privi fara nici o tresarire la suferinta aproapelui tau. Exista astfel de oameni, indraznesc sa spun ca predomina pentru ca aceasta dimensiune le apartine lor. Atunci cand constiinta nu mai lucreaza, poti privi fara compasiune in jur. Si toate decurg de aici. Lipsa de compasiune duce repede la exploatarea suferintei. Urmatorul pas este dezumanizarea. De multe ori e suficient sa iti pese, sa iti fie clar ca in timp ce tu mananci acel kebab, undeva un parinte intinde copilului muribund ultima bucatica de paine. Oameni mor zi de zi in mizerie. Vor doar o zi in plus, nu o masina mai buna, nu un salar mai mare, nu o vacanta intr-o tara exotica, vor doar banala coaja de paine pe care tu o arunci pentru ca e prea tare. Resturile de la masa ta ar putea prelungi viata unui flamand. Esti vinovat de fiecare data cand mananci cu indiferenta. Vinovat pentru tot ce stii dar nu simti. Nu mai vinovat decat mine. Nu poti face bine tuturor, nu te poti multiplica, nu te poti sacrifica si dedica aproapelui, e viata ta si e prea mult. Dar fara nici un efort te poti face util pe acolo pe unde calci. E prea mult? Nu sunt eu in masura sa tin lectii de morala, eu spurc si scuip, ridic in pula si arunc cu noroi din cocina lipsit de remuscari, sunt Porcul de York si am sa mor porc, dar tu, cititorule, poate vei medita cu mai mult folos la pacatul ignorantei.




































