Romanie, te duci dracului
Sunt pe moarte Educatia si Bunul simt. Colegi de salon, intr-un spital jegos din Romania, isi trag ultimele suflari. Noi generatii se nasc odata cu moartea acestor doi buni prieteni, generatii de cocalari si manelari. Sunt peste tot, scuipa seminte, urla, zbiara, puhaie, vandalizeaza, se manifesta dupa bunul plac in public de parca numai ei ar fi publicul sau de parca acel public ar trebui sa se simta onorat de prezenta lor. Mai…prieteni manelari si cocalari, acel public nu va rupe capetele tocmai din bun simt, paradoxal nu ? De ce oare este atat de greu sa acceptam ca TREBUIE sa aruncam acea hartie la cosul de gunoi pentru ca altfel gunoiul va domina, TREBUIE sa ne abtinem de la scuipat seminte pentru ca e un gest tiganesc si gesturile tiganesti au ele ceva acolo…nepotrivit. TREBUIE sa respectam ca sa fim respectati, simplu, pentru ca nimeni nu e prost sa-l respecte pe cel care nu respecta. Si asa mai departe. Pe plajele litoralului domina mucurile de tigari, nu nisipul. Pe varful Omu, da, acolo sus, pe varf, am gasit ditamai maldarul de sticle sparte si gunoaie, a ajuns nesimtirea si nepasarea pana sus pe Omu. Am ramas stupefiat, credeam ca pana acolo nu urca oamenii de o anumita conditie. Dar se pare ca nu ai nevoie decat de un dram de nebunie ca sa duci mizeria cu tine pe oriunde treci. Si este pacat, pentru ca locuim intr-o tara cu natura de vis. O tara care ar putea fi exploatata turistic la potentialul maxim, insa este mai comod sa fie exploatata la potentialul minim, pentru ca asta nu presupune educatie si disciplina.
(1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...A fost si Garana Jazz 2008
Orice plecare cu cortul se dovedeste in final o aventura si asta din cele mai neasteptate cauze. In dimineata zilei de vineri, plecam cu trenul spre Resita, sa ne aciuim pe Garana la festivalul de Jazz. Nu reusisem sa-mi fac legitimatie falsa in timp util, asa ca am strans din dinti si mi-am cumparat bilet intreg. Dupa un drum chinuitor in vagoanele incinse ale gulagului CFR, am ajuns in Resita. Oameni buni, RESITA RULEZ la cel putin o faza. In Resita nu exista controlori. Nu ai pe cine sa scuipi in gura. In tramvai te asteapta o doamna politicoasa de la care ori cumperi bilet, ori nu urci. Simplu, elegant, de bun simt.
Dar revenind la peripetiile noastre, odata ajunsi acolo am constatat ca fiind cinci oameni cu bagaje, va fi foarte scump sa urcam la Garana. Am pornit insa de la considerentul ca unii oameni s-ar fute si in cur pentru bani. Asa l-am cunoscut pe nea Pavel care ne-a zmuls din ghearele hulpave ale unui taximetrist ca sa ne duca el pe toti deodata, cu tot cu bagaje si pe bani mai putini. Zis si facut, problemele pareau rezolvate si ne astepta un weekend paradisiac, insa NU. Pe Garana nu mai erau locuri de campat, iar putinele locuri ramase libere erau chipurile “rezervate”. Cu alte cuvinte, pseudo-rockeri, pletosi cu parul uns, mizerabili nani, jegosi penibili si scarbosi au facut totul ca sa nu campam langa ei, pe motiv ca urmeaza sa le mai vina prieteni a doua zi. Nimic mai simplu, langa cacat nu se pune cortul, ok, dar atunci unde? Si in final am gasit-o, poiana cea goala, libera, vacanta, nepervertita, ne astepta acolo. Ne-am luptat trei zile cu rafale de ploaie urmate de soare sodomic. Dar a fost frumos ca acel loc din munte sa ma faca sa vad efectiv cacatul in vietile noastre “normale”, alternanta: facturi, servici, somn. Sigur, cacatul era prezent si acolo, ca un al saselea element, avea doar o alta forma si un alt ambalaj.
La 3 Ape spre exemplu, se plateste privitul, fara a avea vreo garantie ca vei gasi si barca sau hidrobicicleta de inchiriat. Asta afli cativa metri mai incolo unde, daca mai sunt barci libere, te mai costa. Ca doar, sub soare sodom, oameni sodomi. O plimbare cu barca pe lac merita, insa ai grija sa nu te scufunzi in timp ce admiri peisajul, sa nu calci cu barca vreun inotator ratacit, sa nu rupi vasla caci vei fi nevoit sa vaslesti pana acasa precum gondolierul ca sa nu platesti paguba. Noaptea a venit pe nesimtite si am regretat cu lacrimi in ochi ca nu am avut un arc, vreo doi litri de benzina si cateva carpe pentru a le arata cocalarilor neprimitori ca am campat in final undeva si sarbatorim asta in stil pagan prin foc. Daca citesti asta cocalare si te simti, la anul ai sa arzi ca Ioana d’Arc pentru ca voi avea la mine toata gama de scule nazdravane. M-am limitat sa urlu din cortul meu, in toiul noptii: “DATI-LE FOC SA ARDA ! Incendiati toooot ! DAAAATI FOOOOOC !!!”, bagand groaza in pasnicii si nevinovatii colegi de camping. Am zbierat din toti rarunchii pana am adormit. In ultima noapte am decis ca ar fi de bun simt sa vedem si noi concertul din cimitirul de pe deal, elegant si gratis.Surpriza ! Gard cu sarma ghimpata si jandarmi la intrare. Ceea ce nu se facuse de ani de zile in cinstea mortilor, au facut pentru bani. Dar cum scumpul mai mult pagubeste, noi tot am gasit o cale si am baut si o sticla de vin bun, sa ne mearga la suflet.
Personal nu ma omor dupa jazz, dar in acel cadru, la ceas tarziu in noapte, a fost ok. A doua zi am lasat muntele in urma. Am lasat linistea, apa cristalina a paraului, tipatul uliului. Am lasat cele mai bune lucruri de care se poate bucura un om in natura si ne-am intors in mizeria orasului, doar ca sa intelegem cat suntem de bolnavi spiritual. Si acum, o singura intrebare imi mistuie sufletul si imi intoarce pe dos zambetul : eu cand am sa mai pot urina in tufisuri ?
(1 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...