Ultima secunda
Kymatica mi-a placut pentru ca aveam in comun o idee. Ideea ca suntem zombie amortiti si inconsecventi, mintiti in permanenta de irealitatea pe care ne-am instaurat-o voit in minte, din incapacitatea de a accepta lucrurile asa cum sunt. E o fraza lunga si complicata? Sugi pula ! Iesi afara ! Intra pe blog la Becali si stai acolo ! Asa, unde am ramas… Traim uitand un factor esential: moartea. Facem valuri ca pentru o existenta de 1000 de ani, PIERDEM TIMP sau il investim prost, in futere, intelege ca O SA MORI ! E hilar, ma amuza teribil sutele de frustrati cu figuri de sefi comunisti care au trait simtindu-se superiori in propria lume iluzorie despre care vorbeam. Stimate pule, veti imbatrani si veti ragusi, iar in final, aproape morti fiind dupa o viata de strans averi, veti cutreiera bisericile pentru a negocia o zi in plus, moartea parandu-va o nedreptate.HA HA HA ,ma auziti? Hohotesc la gandul ca un gropar beat v-ar putea sodomiza in capela. Dar sa nu deviem. Ideea este ca ne gestionam foarte prost putinul timp. Ne dedicam timpul unui concept, acela de a avea. Doar ceea ce ramane, in momentele de liniste, e cu adevarat al nostru. Nu mai pot irosi o zi. Sunt in intarziere. Timpul in care am scris aceste randuri s-a dus. Privirea mea cauta ceva frumos, pentru ca daca ma voi pravali pe scari in urmatoarea clipa, ultimea amintire sa nu fie tastatura.
(1 votes, average: 5.00 out of 5)
Loading ...Intelegerea dimensiunilor, a spatiului si a timpului
http://www.tenthdimension.com/medialinks.php
(1 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...Praf de oase
Nu a durat mult. Au devenit trecut caruciorul, bicicleta Pegas, omul de zapada, soba cu lemne, prima portocala, lacrimile ei, vacantele, profesorii, coridoarele liceului, marea cu valurile de atunci. Noptile petrecute pe terase, chefurile nebunesti, betiile crunte, sufletul peticit. Si parintii, nu erau mai tineri? Incaruntesc, se duc incet spre un drum pe care noi abia il intrezarim. Timpul, ce sa-i fac timpului? L-as sparge de pereti, l-as rupe in bucati, l-as sodomiza pana ar implora mila, dar sunt un biet nebun care personifica timpul. Oare nu acceptam moartea pentru ca nu avem de ales? Oare nu am inventat nemurirea din teama ca totul se termina in praf de oase? Timpule, minte-ma frumos ca sa nu te fut ! E greu sa-i vezi batrani, ba chiar traim deseori atat de alert si de egoist ca nu-i mai vedem, si trec pe langa noi ca palide umbre. Si nu vor mai fi ! Intelege ! Simte asta, ei nu vor mai fi aici peste cativa ani ! Ani, luni, saptamani, zile, ore, minute, secunde, in mintea mea sunteti praf de oase si voi. In mintea mea va ucid si eu cum si cand vreau, ma razbun si eu, nasc si distrug lumi si plang fiecare secunda care nu e a mea. Vreau inapoi carabusul din pumn. Vreau sa-mi revad bunicii mai tineri. Vreau sa moara moartea de mana mea, vreau sa-i sorb ultima suflare, sa simt cu trag din ea tot ce o face sa existe. M-ai facut dupa chipul si asemanarea ta, de ce ma vad ca pe o boala? Sunt bolnav de boli care gauresc osul sufletului pe veci. Sunt bolnav de…timp. Si Tu te imbolnavesti? Nu, nu ai cum, ce naiv sunt. Si n-am sa primesc iluzia inapoi, n-ai sa imiti Matrix-ul pentru mine nici daca te rog, pentru ca nu minti pe nimeni. Doar eu mint cu fiecare iluzie. Nu voi primi din nou prima zi de scoala, noptile de vara cu ea de mana, tigara trasa scurt in piept, rasetele, melodiile de atunci, apusurile, diminetile, trecutul meu, identitatea mea. Eu sunt trecutul meu. Mi-l dai? Dar ce orb sunt. E acolo, a fost mereu acolo, il simt, e una cu mine, sunt una cu el, iar ei sunt tot acolo. Timpul nu-i atinge. In mintea mea lumea e calda, e diferita, e nemuritoare atata timp cat nu uit. Sau… e o iluzie?
(3 votes, average: 5.00 out of 5) Loading ...